cu gura închisă

in prima strofa e cerul si zambetul ar fi un prim repros (mai ales ca apar in acelasi text cu dragostea, cu sufletul). faze de genul asta nu am gasit, in sensul de a se sustine in text, decat pe la cosmin perta si pe la grupul de ardeleni, dar ei le pun de obicei fie sub semn ludic, de revalorizare a cliseelor, fie, la perta, intr/o chestie de revitalizare a unui discurs liric, chiar metafizic, dar conceptele astea isi modifica esenta.
mai apoi imi place cum te joci cu orizontul de asteptare al publicului, mai ales in penultima strofa (la \"nu mai poate dura mult ma refer mai ales\"). chestia asta e un mare plus, dupa parerea mea.
dar acelasi joc pare sa rateze in ultima strofa, ptr ca vine prea repede dupa precedentul si pentru ca tinde sa devina mai degraba emfatic, tehnica buna (cu elipsa si evaziunea) expunand la nivelul continutului un semi-cliseu de fapt.

că mai ai puțin de lucru cu acest text.
pentru că se simte graba, graba care duce la previzibil, ceea ce nu e bine, și se mai simte gustul veșted al reluărilor aceluiași subiect în maniera vechi-nou, șocant-deprimant, sirop - scârbă, over and over. renunță la vechi, la șocant și la sirop.
nu iese cu nimic în evidență.
la final ai dat-o în bară. cum am spus mai sus, previzibil. și totuși tu ăla nu apare decât ca un fel de atelă...
nu știu ce să mai zic, mai lucrează-l, ar putea ieși ceva...

în privința finalului am avut și eu ezitări. îl mai precedase o strofă, dar am scos-o tocmai pentru că arunca textul într-o construcție previzibilă rău (deschidere/închidere, contrapunct, efect aproape sigur). am lăsat așa, mizând pe bruschețe și sperând că nu va părea, exact, ,,emfatic” (eram sigură însă că asta vei spune, după cum bănuiesc că te-a iritat mai ales primul vers al ultimei strofe; btw, am rezistat greu tentației de a proba efectul unui aruncător de flăcări, sau măcar al unui glonț amărât :) ).
de tăvălugul de elemente în aceeași gamă am fost conștientă, dar am vrut să încerc și rezultatul saturației, o nevroză a ei … cumva o încercare de zgâriere a așteptării tehnice și nu numai, de a întinde coarda cât mai mult, etc., pricepi tu. posibil să nu-mi fi ieșit, mai încerc. dar știu ce zici.
merci pentru comm.
(p.s. în ceea ce privește ,,orizontul de așteptare\", doar am învățat de la cel mai bun, nu :)).

Livia, mulțam și ție pentru exprimarea părerii.

A ieșit bine textul. Dar tot mai cred că mai e de lucru, pe finalul pe care văd că l-ai lăsat neschimbat. O fi contextual sau poate că reprezintă ceva pentru tine sau pentru altcineva. Mă întreb, ca lector.

Alina, chiar mă bucur dacă îți place. Dar ție ți-am răspuns deja, și nu doar ca unui lector:).
merci.

Chiar și după a doua lectură nu mi-a rămas nimic, poate o pâclă și ultimul aliniat \" totuși până la urmă totul la fel\" dar și acesta mai trebuie lucrat.

pe tine te cheama narcisa sau marta pan la urma ?

apropo textul mi se pare 99% reusit. unde am strambat din nas a fost momentul cu facere de dragoste ai devenit putin cam siropoasa acolo. si la final. as fi vrut sa fie ceva mai putin previzibil in rest ai scris un text foarte frumos si te felicit

ma cheama narcisa. si marta. pana la urma :)

ma bucur pt. ca ti-a placut si pt. ca ti-ai spus parerea. mai ales ca ai facut-o dupa atata vreme de la momentul postarii.
ai dreptate in ceea ce priveste finalul. avea dreptate si liviu, numai ca nu am vrut sa recunosc pe deplin:).

Domunule Diaconescu, poate, cine stie, dupa a treia lectura se mai lumineaza un pic. Glumesc. Va multumesc pentru popas si franchete.