să nu spuneți că nu v-am spus

mulțumiri pentru gândurile scrise. mai multe amănunte...luni, 17 iunie 2013, ora 17, în sala de lectură “Mihai Eminescu” a Bibliotecii Județene “Christian Tell”, Târgu Jiu :)

nu știu alții cum sunt, dar, pe mine, dan m-a momit cu o porție uriașă de pișcoturi. aștept să mai pluseze.

va fi bine.

femeile:) bine ....am ceva prieteni frați și surori prin jiu am ceva din componența palatului de aramă am pe drum și pe alții așa că încerc să ajung în timpul vieții noastre dacă e vorba de pișcoturi

ce nu ai înțeles este că ai repetat informațiile pe care sigur le am citit. florian ar fi dorit amănunte despre carte despre umbra și înfrigurata cealaltă cunoștință din omul care ne cheamă...:) hai..lasă...aflăm noi...mă refeream la amănunte despre VOLUM...etc bla bla etc...sărumâna

luni, zi de examen. dar asta nu ma mpiedica sa fiu cu gandul acolo si acum sa spun felicitari!

să răspund și eu simplu: bărbații! :) ?

nu.

eu am înțeles ce întrebi, nu era chiar atâta subtilitate încât să mă doboare. am ales doar să repet invitația. puteam spune direct: vino la lansare și afli multe despre volum, inclusiv ce întrebasei tu. seară frumoasă.

mădălina, mă bucur că ești aici.

nia, cred că ai fost prima care ai citit, ai recomandat imediat. mulțumesc, am uitat să o fac și data trecută. dar tu știi că...

femeile


Cred că oamenii sînt niște farfurii pe care Domnul, după ce le spală, le pune frumos în raftul distanței. Apele reci sînt bune pentru botez, vedeți și dumneavoastră cum în cazanul luminii primenește soarta. În fiecare secundă pe care ceasul o măsoară, nu după cum vreau ci după cum se arată, cineva apare și dispare prefăcînd. De parcă mama mea n-ar fi fost altceva decît o secundă alăturînd celilalte, adică Mamei noastre. În timpanul ierburilor vin greierii să învețe pe de rost cîntecul Domnului. Cînd Domnul spală vasele greierii cîntă, iar oamenii devin ascultători de sine, nu și de Dînsul. Într-una din zilele cîntecului meu, am chemat distanțelor femeia. Prin ea înțelege Domnul cuvintele noastre. De aceea, numai atunci cînd pleacă, altcineva și întoarce. În dimineața numelui tău am închipuit de azi casa cea nouă. De nu ne mutăm încă...

Multumesc pentru semnalarea acestui eveniment. Chiar daca piscoturile nu vor fi momeli convingatoare, ceva pantagruelic s-o gasi in bocceluta acestei intalniri.
Va astept cu drag!

Marta, felicitari pentru aparitie, mi-ar fi placut sincer sa pot fi "acasa" la degustat niscai poezie... Iarta-ma, cu un ochi la biografie, cu altul la titlu si cu (?) al treilea ochi(!) deschis inspre unul dintre raspunsurile dumitale la comentariul lui Silisteanu, nu pot (neaparat , ia-o ca pe o patologie a mea, un fel de diaree verbala, logoree -ca asta e - pana la urma) sa nu intervin: adica: " inclusiv ce întrebasei tu." .... Pai, nu doar ca mi-e incontestabil drag fratele Silisteanu, dar mai vad si altfel: ori e "intrebaseși tu" , ori e "intrebași tu"... Pentru ca nici unul dintre tipurile verbului ( indicativ )" a intreba" nu are la persoana a doua (numarul) singular aceasta forma: "intrebasei" ... Rogu-te, primeste si priveste cu umilinta toate acestea. Ne-om intalni noi candva, de buna seama!Ramy