dimineața e galbenă,
iubirea e albă - noroc cu zăpada mi-am zis - după vreme,
și fluturilor le-au crescut scări, fântâni și pervaze
amintirile sunt roz,
știu și ele ar fi putut să doară mai
Întâmplă-mi un cerc din jăratec şi noapte
Ia timpul ca semn şi visează-mă număr;
Iar praful secundei adoarme-l pe-un umăr
prelins în lumina
Zaruri pierdute, ochi verzi,
ochi calzi, ochi triști,
ochii tai
si tunetul cănii de cafea
amețind până la ultimul strop întunericul.
nu scrie nicăieri că sunt femeia perfectă
sau tu
Iată,
în puterile nopții,
lânga castel
Cerul naște Secunde
iar Secundele-Cer
nasc Oglinda pentru Steaua de care
in serile-dimineți
doar îngerii mai știu să-și sprijine
Mă îmbrac în trecut si mă strig:
Karenina!
De peste tot peronul se incheagă -
hohot negru
risipit
pe albul gandurilor, paşilor...
îmi arată umbra pe care voi
M-am iscat odată cu primul plâns. Nu era primavară,
nici vară, nici toamnă sau iarnă. Era tarziu. Aşa ca
acum când întinzându-mă între cuvinte aştept
De ce frunzele?
De ce pasarile?
De ce copacii?
Si apoi , parca
si noi?
Tu, eu...
De ce , mereu...
in oglinda
acestor intrebari
despre plecari,
sta alt \'\'de-ce\'\'mbre?
La sanul ploii,
aseara,
imi adormeam
copilaria...
Din ochii dumnezeului uitat,
de mama,
pe noptiera,
curgea lapte
incercanat
de lupa ferestrei
prin care
piruetele gandului
strecurau
Risipeşte-mă...
Acolo, unde singurătatea ți s-a impovărat cu această aripă bolnavă de târziul cu care ți s-a intins...
Acolo, in dimineața indeajuns de
Toamnă, tu
și nopțile tale:
impecabile rătăciri
pe urma cuvintelor
îngălbenite
ce cad ascuțindu-se
până la țipăt
sub creionul tocit
desenându-te
tot din nimic...
Ești toamnă,
Faclii la orizont -
aceste ganduri
ce ard sa ne topeasca
pana cand
ne vor scapa
si-atunci...
doua ecouri-noi,
spre cer curgand
ne vom renaste:
frunze
de nuc
si de cuvant,
din nori...
Si
Si ploua mai frumos
ca-ntotdeauna,
vad,
din ploi mi-ai impletit
primul sarut :
o toamna,
tu,
incandescenta roua
inlantuita-n frunze,
surade-mi a lumina
si n-o sa simt caderea,
ci zborul
Respira-ma...
apoi
\'\'acelasi\'\'- tu
mai stinge-mi
setea de sarut
cu un cuvant
prelins sub pleoape-n
ritual soptit.
Si fugi...
Vei obosi sa-mi ningi
chemari?
\'\'departe...dor\'\'
...
copacii fug de mine sau ma-nclin?
dintr-un fruct, vesnicia a luat-o la pas disperata,
juram ca-ndaratul secundei e toamna
si ca, deosebindu-ma de mine o iubeam,
pana cand totul s-a
Inchid bine usa si adulmec apoi scartaitul balamalelor.Odata stins, il simt iscandu-se intr-o lume mai buna. Aici, gura peretilor picurand amenintator, ma instiga la o alta repetitie generala a
Ating
cu ochii opariti de luminile noptii
un vis:
se va sparge chemand exantematica scufundare...
In Tebaida,
scanteile jocului apei,
imi sufoca tocmai norul
Incercam cu luare aminte
tandarile unui rictus afisat pe podele
deriva faptelor
amenintatoare,
se destepta impresurandu-mi gestul
cu riduri verzi pe degetele mustratoare...
Pana
De ziua ta, Noapte Dintai,
rosteam pe dinafara
si pe dinauntru,
egloge sfintite pe pamantul atins
de roua sangerie a gaurilor cerului.
Decrepita,
le apucam de stihuri
si
O mare-si face-n mine valul...
Cu gust de plans,
o stea de apa
repeta naufragii
pana la surogat
Nisipurile palmei
rostogolesc fragmente
de alge fara acte
ca
... Mi se divide noaptea-n anotimpuri;
printr-o aortă-a Pietrei simt seva traficand;
pe marginile cestii, sub flori, o cruce-albastra,
redefineste cerul - o piele pentru
Se cade cu fruntea pe umerii amintirilor
in mijlocul noptilor in care se face Lumina,
Dupa aceea cu sirena gandurilor pornita
se goneste pana-n dreptul uitarii de sine
Dupa aceea cu un
RS