Untitled
dimineața e galbenă, iubirea e albă - noroc cu zăpada mi-am zis - după vreme, și fluturilor le-au crescut scări, fântâni și pervaze amintirile sunt roz, știu și ele ar fi putut să doară mai
Rid
Întâmplă-mi un cerc din jăratec şi noapte Ia timpul ca semn şi visează-mă număr; Iar praful secundei adoarme-l pe-un umăr prelins în lumina
Despre singuratate in tot atâtea cuvinte, câte secole am uitat sa exist
M-am iscat odată cu primul plâns. Nu era primavară, nici vară, nici toamnă sau iarnă. Era tarziu. Aşa ca acum când întinzându-mă între cuvinte aştept
Sindrom
De ce frunzele? De ce pasarile? De ce copacii? Si apoi , parca si noi? Tu, eu... De ce , mereu... in oglinda acestor intrebari despre plecari, sta alt \'\'de-ce\'\'mbre?
Autumnala
La sanul ploii, aseara, imi adormeam copilaria... Din ochii dumnezeului uitat, de mama, pe noptiera, curgea lapte incercanat de lupa ferestrei prin care piruetele gandului strecurau
Aproape toamna
Toamnă, tu și nopțile tale: impecabile rătăciri pe urma cuvintelor îngălbenite ce cad ascuțindu-se până la țipăt sub creionul tocit desenându-te tot din nimic... Ești toamnă,
Frunze
Faclii la orizont - aceste ganduri ce ard sa ne topeasca pana cand ne vor scapa si-atunci... doua ecouri-noi, spre cer curgand ne vom renaste: frunze de nuc si de cuvant, din nori... Si
Vibratie (2)
Si ploua mai frumos ca-ntotdeauna, vad, din ploi mi-ai impletit primul sarut : o toamna, tu, incandescenta roua inlantuita-n frunze, surade-mi a lumina si n-o sa simt caderea, ci zborul
Vibratie
Respira-ma... apoi \'\'acelasi\'\'- tu mai stinge-mi setea de sarut cu un cuvant prelins sub pleoape-n ritual soptit. Si fugi... Vei obosi sa-mi ningi chemari? \'\'departe...dor\'\' ...
Proces
copacii fug de mine sau ma-nclin? dintr-un fruct, vesnicia a luat-o la pas disperata, juram ca-ndaratul secundei e toamna si ca, deosebindu-ma de mine o iubeam, pana cand totul s-a
Doina cu acompaniament de liniste
Ating cu ochii opariti de luminile noptii un vis: se va sparge chemand exantematica scufundare... In Tebaida, scanteile jocului apei, imi sufoca tocmai norul
Delirium tremens
Incercam cu luare aminte tandarile unui rictus afisat pe podele deriva faptelor amenintatoare, se destepta impresurandu-mi gestul cu riduri verzi pe degetele mustratoare... Pana
De ziua Noptii
De ziua ta, Noapte Dintai, rosteam pe dinafara si pe dinauntru, egloge sfintite pe pamantul atins de roua sangerie a gaurilor cerului. Decrepita, le apucam de stihuri si
Untitled II
O mare-si face-n mine valul... Cu gust de plans, o stea de apa repeta naufragii pana la surogat Nisipurile palmei rostogolesc fragmente de alge fara acte ca
Untitled
La umbra gleznelor iti numar din doi in doi ochii rostogoliti obsesiv pe maidan... La ceasuri sparte (carora tu le spui ,,codate,,:ha, ha!) armonice
Dealtfel, greva
... Mi se divide noaptea-n anotimpuri; printr-o aortă-a Pietrei simt seva traficand; pe marginile cestii, sub flori, o cruce-albastra, redefineste cerul - o piele pentru
Adio
Te-ai dus si ultimul cuvant Nu l-ai rostit : l-ai spus in gand In glasul ierbii, glas de vant Il mai aud si tac si plang...
Insingurare
Tarziu, cand din lume ma ploua, cu ganduri jucate pe-o carte, despica-mi Tu, vaslele-n doua sa simt ce e frica de Moarte... Si lasa nelinisti celeste sa-mi mustre plamanii din stele ca
Conceptie in nocturna
La lumina searbada a insomniei, inlantuita de durerile celei mai absurde cenzuri, iti nasc, totusi, cel mai frumos anotimp: anonim, cel mai pierdut in spatiul celui mai inexistent
Gol alb
E alb si-i tacere si-ar vrea sa ma-ngroape imensa cascada ce-mi cade pe fata; sa se piarda departe de ochi, pe sub pleoape; sa ma nasca-ntr-o lume cu soapte de gheata... Prea
Scrisoare catre Nicaieri III
S-a dus noiembrie... S-a asternut dumnezeirea peste scrinul in care imi tineam vesmintele cu scrisu-ngalbenit si talpile botezate de Lacrima Cerului In zvonul clepsidrelor mele, numai acum
Antiterestra
Ha, ha, m-am maritat degeaba: ma-mbat cu-aceleasi stele, pe iarba arsa parca de stropii care-mi cad- segmente de inele- si simt scrutandu-mi trupul pluralitatea lumii... Camarile
Hibernala
Port in mine o lume de pasari ce tac... In cuiburi se aprinde-n tonalitati minore, copacul ce le ninge in clontul alb inele cu pietre mari de moara vopsite in albastrul restristilor
Fertilitatea tacerii
In intunericul miscator de sub care uit sa te chem, pe brate-mi cresc frunze si iarba si flori...
Agonie
Mai fierb in nori: sunt plumbul asteptarii, adulmecand in batai de cuvinte a ploaie, o palpaire-mi scutura mana spre fruntea cu semne uitate de fluturi, zapezii ce vine. Un abur ma scalda-n
Depresie
Cadere efemera de vazduh... Si Raiul si Iadul si Binele si Raul Frumosul si Uratul, Sfarsitul si-nceputul, ma scalda-n acordurile sparte ale acelorasi siroaie morbide prelinse la prora. O
Dor de Paunescu
Ochi albi in lacrimi negre; fireasca nebunie in clipele-anotimpuri mijind a moarte vie... Mai rad trezind in plansul prezent prea mult trecut. Un strigat mai sopteste: ,,Sfarsitul e-nceput! ,,
Hibernala II
De ce mai fluieri a toamna? Aripile-mi ramase stiu sa fie cataplasme pentru sarutul vested scapat mereu pe-aceeasi ultima creanga... Agonizand, sub mantii colturoase de ceata, in
De-a nebunii
Vorbeste-mi despre moarte si voi rade; Spune-mi ceva frumos ca sa pot plange; Contracta oceanele sa pot naufragia; Inchide ochii, sa pot lumina; Ascunde-te, sa mai simt cum e cand te
Ganduri ascunse
Vezi, plec de langa tine. Ma voi sui pe-o stea, sa nu te miri, nu rade si nu-ntreba nimic, limfaticele ticuri le-oi pierde pic cu pic... ...De-acolo iti voi scrie mereu cate ceva... Despre
Stanesciana II
Spune-mi...daca ti-as desena-ntr-o zi, un orizont de mare strajuit de ochi si-un albatros pe-ale carui aripi sa-mi citesti numele... nu-i asa ca ai sti ca nu-i o semnatura ci ca
un fel de table-sah
Amesteci zarurile cu dezinvoltura, vad ca-ti sant mainile murdare,in fine, crochiul din perete ma cheama si imi spune ca n-am motive sa ma tem de tine, dar TU, imi iei piesa cu
Bilant tardiv
Nu pierd acceleratul. La carti, de joc,castig dar, pierd cu-nversunare, sistematic, tainul de alb al fiecarei zile... si pierd cuvinte si iluzii, cand Te strig... Tarziul mi-e vecin, asa
scrisoare catre nicaieri.
In noiembrie voi fi desculta. Ma voi imbraca in iarba,in iarba...pe care am scris atatea nimicuri in care ai crezut inainte sa pleci. Pe-aici se zvoneste ca de maine, zilele nu vor mai avea
Stanesciana
Si-am zis dor despre departe Si viata despre moarte Cantec spus-am de cuvint, Si-am zis toamna despre vant... Am strigat despre tacere Si-am zis plans despre durere Si-am zis
La intoarcere
De ce m-ati trimis chiar aici fara mila? Oare ce v-am gresit si-am uitat prea demult? Ce ati vrut de la mine-faptura umila Ce nu pot sa vorbesc si nu stiu sa ascult?
Romanta
Nu-mi plange scrisul,mama Ca toate cate-s scrise Ne poarta inainte, Da,din trecut ne cheama... Nu-mi plange anii,mama Ca anii-n zborul lor Ne-nvata sa fim vesnici
Lasati-ma sa scriu
Eu nu va cer taverne mohorate, Nu,nici biserici binecuvintate Eu nu cer chei pentru usi zavorate, Nici zambet pentru gene-nlacrimate... Lasati-mi doar ce
