Poezie
Despre singuratate in tot atâtea cuvinte, câte secole am uitat sa exist
1 min lectură·
Mediu
M-am iscat odată cu primul plâns. Nu era primavară,
nici vară, nici toamnă sau iarnă. Era tarziu. Aşa ca
acum când întinzându-mă între cuvinte aştept Dimineața
(zilele mele au două dimineți)
Cuvintele... Ele, cele care răsar si apun, se nasc si
mor, construiesc si dărâmă, vând si cumpără- doar
rătăcirea le mai salvează cand noaptea mi le împinge
printr-o venă a muțeniei... Le ascut până la țiuit,
tocindu-mi cărbunii de perete. Cel mai probabil maine,
primul cuvânt va fi calciu .
Va veni din pereții camerei, pereții cărților, pereții
caietelor, pereții , pereții, pereții...
Greşit! Cuvântul e pereche . Nu se ascute, nu țiuie,
nu toceşte nimic.
Dar e departe...
015
0
intrebari - arzand, caci arderea este mantuire…
lirica ta se bazeaza pe abilitati de scriere autentica,
primele versuri au fost pentru mine o adevarata revelatie:
“M-am iscat odata cu primul plans. Nu era primavara,
nici vara, nici toamna sau iarna. Era tarziu. Asa ca
acum cand intinzandu-ma intre cuvinte astept Dimineata
(zilele mele au doua dimineti)”
anana