Tarziu, cand din lume ma ploua,
cu ganduri jucate pe-o carte,
despica-mi Tu, vaslele-n doua
sa simt ce e frica de Moarte...
Si lasa nelinisti celeste
sa-mi mustre plamanii din stele
ca
La intrebarile puse in gand iti raspund cu un gand_
clestar intr-o grota bantuita de vesti
in care, pe tavan ma-nversunez sa-ti desenez DUREREA
si groaza negrei infrunziri in care te
E prea devreme toamna si ochii se inchid,
toate se duc si nimic nu se-ntoarce;
la tarmurile mintii, dupa razboaie in alb
sperantele-si ingroapa ranitii de vii...
impuscati de adevaruri
La lumina searbada a insomniei,
inlantuita de durerile celei mai absurde cenzuri,
iti nasc, totusi, cel mai frumos anotimp:
anonim,
cel mai pierdut in spatiul
celui mai inexistent
Portile deschise aiurea scrasnesc,
scrasnetul acesta e o prelungire a noptilor in care
te vad alunecand intre cioburi de ger,
cu fata fircalita de-o candela vie...
In jumatati de
E alb si-i tacere si-ar vrea sa ma-ngroape
imensa cascada ce-mi cade pe fata;
sa se piarda departe de ochi, pe sub pleoape;
sa ma nasca-ntr-o lume cu soapte de gheata...
Prea
S-a dus noiembrie...
S-a asternut dumnezeirea peste scrinul in care imi tineam vesmintele cu scrisu-ngalbenit si talpile botezate de Lacrima Cerului
In zvonul clepsidrelor mele, numai acum
Cum sa te mai sarut?
imi stai mult prea aproape,
departe deopotriva;
te-ascunzi cand ma arat,
si cred ca plangi cand rad,
daca te-ascult, tacerea
imi urla in timpane-un
slogan
Ha, ha, m-am maritat degeaba:
ma-mbat cu-aceleasi stele,
pe iarba arsa parca
de stropii care-mi cad-
segmente de inele-
si simt scrutandu-mi trupul
pluralitatea lumii...
Camarile
Port in mine o lume de pasari ce tac...
In cuiburi se aprinde-n tonalitati minore,
copacul ce le ninge in clontul alb inele
cu pietre mari de moara vopsite in albastrul
restristilor
Mai fierb in nori: sunt plumbul asteptarii,
adulmecand in batai de cuvinte a ploaie,
o palpaire-mi scutura mana spre fruntea
cu semne uitate de fluturi, zapezii ce vine.
Un abur ma scalda-n
Cadere efemera de vazduh...
Si Raiul si Iadul
si Binele si Raul
Frumosul si Uratul,
Sfarsitul si-nceputul,
ma scalda-n acordurile sparte
ale acelorasi siroaie morbide
prelinse la prora.
O
Ma intalnesc cu tata la o rascruce si parca-mi vine sa rad si sa plang...S-a stins de mult, dar acum stam fata in fata si-mi tot spune ceva de fasia fertila pe care cususe veninul atator veri. A, da!
Ochi albi in lacrimi negre;
fireasca nebunie
in clipele-anotimpuri
mijind a moarte vie...
Mai rad trezind in plansul
prezent prea mult trecut.
Un strigat mai sopteste:
,,Sfarsitul e-nceput! ,,
De ce mai fluieri a toamna?
Aripile-mi ramase stiu sa fie
cataplasme
pentru sarutul vested
scapat mereu pe-aceeasi
ultima creanga...
Agonizand,
sub mantii colturoase
de ceata, in
Vorbeste-mi despre moarte
si voi rade;
Spune-mi ceva frumos
ca sa pot plange;
Contracta oceanele
sa pot naufragia;
Inchide ochii,
sa pot lumina;
Ascunde-te,
sa mai simt cum e
cand te
Suna secundele-a clopot de se-adancesc in frunze cavernele toamnei care trece. Preludiile iernii ascund cataclisme intre ale caror rime respiratiile zugruma... Si pe intinderi, nimeni... Nici tu:
Vezi, plec de langa tine. Ma voi sui pe-o stea,
sa nu te miri, nu rade si nu-ntreba nimic,
limfaticele ticuri le-oi pierde pic cu pic...
...De-acolo iti voi scrie mereu cate ceva...
Despre
Spune-mi...daca ti-as desena-ntr-o zi,
un orizont de mare strajuit de ochi
si-un albatros pe-ale carui aripi sa-mi citesti numele...
nu-i asa ca ai sti ca nu-i o semnatura ci ca
O petala, doua, trei... labirint cu distanta impartita la doi.
\"Ochii de dincolo de Ape\" sant ochii tai,stiai? Febra privirilor adancite in orizontul intoarcerii a aprins aceste petale.
Repet obscur aceasta noima,
a crengilor ce mi se rup
e ca descatusarea-n doina,
a sufletului ars,de trup...
e ca un semn ca peste toate
acele vremuri din maidan
se poate-asterne-n tihna
Va trece si acest noiembrie (cat l-ai asteptat!) cu miros de departe...De e sa ma topesc inainte de venirea zapezii,cauta-mi gandurile la ceas de restriste.Deschide fereastra de la care,
in
RS