Scrisoare catre Nicaieri

Va trece si acest noiembrie (cat l-ai asteptat!) cu miros de departe...De e sa ma topesc inainte de venirea zapezii,cauta-mi gandurile la ceas de restriste.Deschide fereastra de la care, in causul palmei, iti aratam frunzele moarte si pasari inaltandu-se... Sa nu risipesti linistea lovindu-ti fruntea de porti de dupa care ma iveam razand sau plangand,uneori nebuna alteori beata... Intre ochii tai si ai mei,s-a intins o lume in care pietrele respira absolutul. Inelarele tacteaza,pe tamplele bolnave,un ritm al clepsidrelor care te-aud,deja, venind...