** Despre singuratate in tot atatea cuvinte câte secole am uitat sa exist

Departe... Dincolo de pereții patrunşi de febra sărutului frunții, simt cuvintele scăpătând intre lacrimi. Necuvintele... M-aş striga la fereastră dacă n-ar trebui să-mi şi deschid usa la care, căutându-mă, m-am pomenit scrijelind un i mai mare decât mine... Timpul nu trece, el recită ce pare a fi tăcerea propriei treceri... Scriu, i parcă citeşte arzându-şi propria tăcere... Rătăcind, am regăsit Plânsul. Purta, in nodul din gat,alt cuvânt: departe...