Jurnal

Taramul nevisarii

* paralizie la iesirea spre stea

1 min lectură·12 septembrie 2006

Mediu

Risipeşte-mă... Acolo, unde singurătatea ți s-a impovărat cu această aripă bolnavă de târziul cu care ți s-a intins... Acolo, in dimineața indeajuns de ploioasă incât să te spele de mine cu tot cu cuvinte, dezleagă-te de amarul blestem al regăsirii după ce depărtarea şi-a infipt colții in tot ce-nseamnă Noi... Smulge-mi-te dar- şi nu privi in urmă. Fără vis , sunt doar secunda paralizată la porțile unui tărâm străin...

044.002

Despre aceasta lucrare

Autor: Ramona Anamaria Secrieru
Tip: Jurnal
Cuvinte: 69
Citire: 1 min
Actualizat: 1 mar. 2026

Cum sa citezi

Ramona Anamaria Secrieru. “Taramul nevisarii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ramona-anamaria-secrieru/jurnal/203346/taramul-nevisarii

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

DM Djamal Mahmoud✓14 sept. 2006

Frumos dar era mai bine fără acest smulge-mi-te, e o părere.
cu drag

X xxx✓16 sept. 2006

poemul asta intra in tine, urla surd, si iese, lasandu-te gol si tahui :-s
daca as avea un nivel de acces care sa-mi permita, as da stea

X xxx✓16 sept. 2006

lasa o puternica impresie.
eu unul vad aici si momentul final al omului lucid, constient de ceea ce i se intampla si e cu atat mai trist cu cat taramul strain poate ca nici nu exista.

adevarat requiem aceste randuri :D incrancenarea asta naste o muzica sublima

RS Ramona Anamaria Secrieru✓6 oct. 2006

Legat de corectura: daca va referiti la diacritice- nu vad altceva- ma voi conforma cu proxima ocazie. Tastez de pe mobil. Pana atunci, textul (accesibil si pe alte pagini) poate ramane aici...