Nocturna
Zaruri pierdute, ochi verzi, ochi calzi, ochi triști, ochii tai si tunetul cănii de cafea amețind până la ultimul strop întunericul. nu scrie nicăieri că sunt femeia perfectă sau tu
Cântec de aripa
Iată, în puterile nopții, lânga castel Cerul naște Secunde iar Secundele-Cer nasc Oglinda pentru Steaua de care in serile-dimineți doar îngerii mai știu să-și sprijine
Destin
Mă îmbrac în trecut si mă strig: Karenina! De peste tot peronul se incheagă - hohot negru risipit pe albul gandurilor, paşilor... îmi arată umbra pe care voi
** Despre singuratate in tot atatea cuvinte câte secole am uitat sa exist
Departe... Dincolo de pereții patrunşi de febra sărutului frunții, simt cuvintele scăpătând intre lacrimi. Necuvintele... M-aş striga la fereastră dacă n-ar
Taramul nevisarii
Risipeşte-mă... Acolo, unde singurătatea ți s-a impovărat cu această aripă bolnavă de târziul cu care ți s-a intins... Acolo, in dimineața indeajuns de
Stanesciana (III)
Se cade cu fruntea pe umerii amintirilor in mijlocul noptilor in care se face Lumina, Dupa aceea cu sirena gandurilor pornita se goneste pana-n dreptul uitarii de sine Dupa aceea cu un
Halucinatii
La intrebarile puse in gand iti raspund cu un gand_ clestar intr-o grota bantuita de vesti in care, pe tavan ma-nversunez sa-ti desenez DUREREA si groaza negrei infrunziri in care te
Stampa
E prea devreme toamna si ochii se inchid, toate se duc si nimic nu se-ntoarce; la tarmurile mintii, dupa razboaie in alb sperantele-si ingroapa ranitii de vii... impuscati de adevaruri
Regasire
Portile deschise aiurea scrasnesc, scrasnetul acesta e o prelungire a noptilor in care te vad alunecand intre cioburi de ger, cu fata fircalita de-o candela vie... In jumatati de
Cum?
Cum sa te mai sarut? imi stai mult prea aproape, departe deopotriva; te-ascunzi cand ma arat, si cred ca plangi cand rad, daca te-ascult, tacerea imi urla in timpane-un slogan
Singuratate
Suna secundele-a clopot de se-adancesc in frunze cavernele toamnei care trece. Preludiile iernii ascund cataclisme intre ale caror rime respiratiile zugruma... Si pe intinderi, nimeni... Nici tu:
Destainuiri
O petala, doua, trei... labirint cu distanta impartita la doi. \"Ochii de dincolo de Ape\" sant ochii tai,stiai? Febra privirilor adancite in orizontul intoarcerii a aprins aceste petale.
Epilog
Repet obscur aceasta noima, a crengilor ce mi se rup e ca descatusarea-n doina, a sufletului ars,de trup... e ca un semn ca peste toate acele vremuri din maidan se poate-asterne-n tihna
Imposibila Tangenta
Apa si Foc, Lumina si Intuneric, Viata si Vid, Tu si Eu...
Ca o ploaie
...m-am asezat pentru inca o clipa la fereastra.Ploua! Aiurea. Sa ma mai intreb pe unde esti? Tu...cel caruia i-am uitat numele pe aripile unei iluzii.Cat ti-ar pasa de ploile ce mi se preling in
Reverie
...Sa-ti mai spun despre mine?! In nopti amare tipatul pasarilor mi-a smuls sufletul.L-au dus cu ele!In curand nu voi mai iesi.Ti-am spus ca ma sperie fiecare frunza ce cade si-o alta-mi acopera
