stop cadru la masă

Imi place filmulețul ăsta fanta, dar ultimele două versuri frâng tensiunea, coboară tonul discursului prea jos și prea dintr-o dată.

ai o intuitie minunata. fara blabla, spre final mi-am pus intrebarea, pe care mi-o pun deseori: de ce scriu eu acum, in acest moment...?! cui ii foloseste altcuiva decat mine? si mi-am si raspuns repede...
dealtfel, erau multe de simtit, de gandit, de exprimat...

mie

Ioana in versul \"nu e carul mare nicio galaxie nu e\" ai o mica \"scapare\" de specialitate, ca sa zica asa astronomul de serviciu :-) \"Carul Mare\" este o constelatie, nu e o galaxie, de aceea fie zici \"nu e carul mare nici o galaxie nu e\" (o galaxie fiind deci altceva decat Carul Mare, acestea sunt chestii care, in afara Caii Lactee, care e galaxia noastra se vad doar cu instrumente astronomice, ma rog, in noptile foarte senine de la munte se mai vad cateva, ca niste pete mici-mici si albicioase, prin Andromeda e una mai marisoara de pilda) fie zici \"nu e carul mare nicio constelatie nu e\". Cam atat. Mi-a placut poemul si salut acest stil, fie el nou sau mai vechi \"reloaded\", n-are \"nicio\" importanta.
Andu.

Ioana, e un \"stop cadru\", \"încă și acum e acolo\" e pe același sens, de aici coborâșul. Cu drag,

ma bucur ca sunteti acum cu mine. voila! ma bucur tare. cred ca era momentul in care trebuia sa fiti amandoi cu mine.
andu, referinta era la cer si stele desenate random pe un pahar, fie galaxii, cinstelatii, etc, dar faptul ca eu le pun impreuna, le corelez in context, probabil creaza aceasta impresie de necunostinta de cauza. schimb acum si te rog sa te uiti si sa-mi spui daca va fi mai bine.
ioana, am inteles perfect ce-mi spui. chiar nu mai este un stop cadru. schimb si acolo. te astept si pe tine cu pareri. nu-mi sta mintea, dar vreau sa \"ma transform\". face parte din viata mea acesta dorinta. cel putin azi...

Ioana, îmi plac tehnicile cinematografice, nu te superi dacă pentru mine se termină filmul în maximă tensiune:\"supapa unui trup o anvelopă gata să crape\"

incearca acum! si mie imi plac. asta mi-e meseria...

... e chiar mai bine decat credeam. O enumerare care nu mai lasa loc de alta negatie.

cred ca este a treia sau a patra oara in ani, de cand postez pe site, cand se intampla ce imi doresc: sa-mi lucrez poemele cu voi, ceilalti, fara umbra de orgolii si pareri si lupte. imi place tare asta. chiar ar fi un experiment interesant sa cunosc si stop-cadrul tau la masa. la fel de onest ca al meu. te invit!
si multumesc.

Imi place!

si mie. tot. straniu sufletul omului...

îmi plac textele tale mai ales pentru energia și tensiunea cu care sunt scrise, iar cel de acum în mod special. nu știu cum a ,,arătat” poezia inițial, însă chiar îmi place în integralitatea ei. cât despre final, deși inițial și eu am avut o mică cârtire, pun pariu că și tu te așteptai la ea, cred că este ok. închide/suspendă elegant pojghița sub care fierbe explozia. și pentru a nu părea o simplă pupătură intervenția mea, spun că ,,blagosloveau\", deși sună bine, îmi pare în plus:)

poate chiar suna in plus, dar nu este. \"blagosloveau\" si \"otraveau\" coexista. se poate sa fie prea tare cuvantul, sau nepotrivit... sa ma gandesc cum sa-l schimb. \"sfinteau\" este prea mult. imaginea, gestul acelor suflete-brate deasupta mesei tainice, care se ridica si coboara ca intrun ritual random. cam asta trebuia sa iasa... poate imi dai o idee.

Ioana,
Iar ne-ai onorat cu o poezie de zile mari, care, evident, este prea buna, prea lunga, prea aproape de alte reusite literare in jurul carora s-a pastrat tacerea ca sa fie recomandata sau instelata.
Daca ma lansez intr-un eseu si-ti dau o steluta, or sa sara pe mine X, Y, Z in maniera binecunoscuta si nu am chef de lupta.
Trebuie insa sa-ti spun ce am constatat. Scrisul tau a inceput sa semene cu respiratia, unui alergator de cursa lunga. Nefiind o poezie nici scurta nici facila, este destul de greu de receptat on line, asa ca volumul de versuri se impune a fi publicat.

Nu știu dacă am o stare de spirit negativă, dar nu simt fiorul. Bunica îmi spunea că trebuie să nu râd la masă pentru că Maica Domnului stă în genunchi. Eu și acum o caut cu privirea.

carmen, ma lauzi prea tare si, deja, incepe sa nu se mai simta fiorul poemului. daca poemul ar fi fost de stea sau de recomandate ar fi avut cu siguranta parte de asa ceva. nu crezi?! tu ai scara ta, ceilalti pe a lor. eu ma plimb cu liftul dar si cu riscul sa raman intre etaje. te mai astept. si multumesc.

viorel, nu simti fiorul pentru ca nu iti place autorul. uite! imagineaza-ti ca sunt cineva care iti place de pe site, sau de oriunde! simti, acum, fiorul? ai vazut...?! atat de simplu e...

Întâmplător autorii nu mă intereseză, doar textele lor.