marin badea

doar te întrebam: vrei să urcăm un munte care atât de multe îndoieli a avut că a devenit șes, să așteptăm să înflorească lebedele, direct din aripi, să ascultăm cum se dilată noaptea, precum

uite, ne lepădăm unul de celălalt, năpârlim, mă strecor din carnea ta, îți fug din vise, din ce aștepți și care îți poartă zăpezile pe dedesubt, pe sub trestii, fug pur și simplu, îmi iau

Nicolae Petre Stan Asta spuneam: nu a fost cheltuitor, doar și-a risipit timpul cu o altă viteză. De aseară, trupul de pământ al lui Nicolae Petre Stan, e doar o carcasă. Pământ ești și în pământ

Nu-ți pui întrebări. Nici cum te-a găsit, dar nici de unde știa că azi e zi de salariu. Ești la masă, în zețărie, și-ți turuie gura. În față, ai un teanc de șpalturi, de pe care citești cât poți de

Pe Irina, din satul Mihai Viteazu, o găsim la strada mare, așteaptă s-o ia careva la ocazie. Nu se îndură nimeni. Ce faci, femeie? Iar femeia se uită atent. Că de ce o întrebăm?! Așa că o punem să ne

Love-story Conform unui comunicat remis de Inspectoratul Județean de Poliție Călărași, în dimineața zilei de 4 martie 2013, Ioniță Aneta, din satul Mihai Viteazu, comuna Vlad Țepeș, a reclamat,

Sperietorile pot merge pe ape deși, în câmpie, nu sunt mări, ci doar băltoace unde abia poate crește o mână de stuf. Stuful ăsta e un fel de ciuf pe care-l face gârla, dar numai când e veselă. Iar

te uiți în gol și golul se uită în tine la fel de străin, nu-ți dai seama cine e mai întunecat, cine are mai multe de-ascuns, cui îi este frică mai tare, care dintre voi știe să tacă mai

am un gând bun pentru tine, un gând ca o fluturare de mână făcută de cei care au proteze cinematice în loc de brațe, ca o fluturare de inimă făcută de aceia care au iubit până li s-au strepezit

să fugim în taiga, să ne facem o iurtă din genele fiecărei zile care ne va mai fi dată, din așteptări, acolo vom crește copii care vor învăța doar vocalele găsite prin scorburi, pline de

ce îngădui, ce fel de răgaz aștepți să te cotropească, unde e locul acela în care poți capitula, în care poți respira, în sfârșit, în care te poți exila ca într-o sărbătoare cuminte găsești

eu tac, tu taci, tăcerea dintre noi are gratii și solzi, dincolo ne așteaptă ziua ca un călău, vom pendula între o oră și alta, suntem o limbă de clopot, un nor prins între două furtuni, vom

Din 15 martie 2012, Colceag Victoraș, în vârstă de 40 de ani, din comuna Grădiștea, spune că-și caută dreptatea. La acea dată, a reclamat faptul că a fost îngropat de viu, de niște consăteni,

Mama spală pe jos. Stă în genunchi și freacă podeaua. Podeaua râde. Își arată dinții, ca să-i văd eu cât sunt de albi. Sunt ca napii-porcești, când abia sunt scoși din pământ. Scuipi pe ei și, cu

să vorbim ca oamenii mari: uite, sărim din miercuri direct în vineri, sărim din pereți, din venele cave, sărim din noi, din umbre, sărim cu voltă, (gestul nostru este premeditat!), sub

ce te bate în cuie, de-a lungul pereților, ce iederă îți crește din trup, cât mai chircită, de parcă urmează să zacă în frig nu se poate bea din sângele tău, din apa ta vie, din apa ta

prin minaretul din orașul vechi ajungem în apele din cer, în lumea care are un contur de cretă, de jur-împrejur, ca sinucigașii, în valurile care au dormit în tot acest timp, care au visat că

pe e 85, e-hei, sunt o tornadă, sunt un hoț de ceapă roșie, de la costești spre buzău, ce figură de pungaș sadea!, îmi flutură pletele, văd asta în oglinda retrovizoare: drace, când ți-a crescut

femeia care ucide prunci din inimă să o arunci raționalizezi târziu, întâi numeri plopii și nu te miri că sunt întotdeauna impari, îți numeri pașii, dar, iată, tot nu te miri că pot încăpea

pe banca aceea era doar o seară care cobora în fâșii, se legăna, voia să adoarmă definitiv, iar asta suna ca o sentință, parcă o purtai de glezne, aveai lanțuri suturate de glezne, aveai