thriller

o să-mi fac o vizuină sub balconul tău,

direct sub mușcate,

cât mai aproape de plopul de care se sprijină strada,

te voi veghea de-acolo,

voi înnopta acolo, o să încărunțesc acolo,

mă va cuprinde iarna,

mă vor cuprinde spaimele tale,

tot rictusul, văpaia ochilor tăi,

insomnia,

misterul ascuns în oglinda din care tot timpul zâmbești,

voi aștepta să-ți apar în vis,

să mă vezi cum dorm iepurește sub ferestrele tale,

cum sforăi, da, cum îți recit din cummings:

doamnă, o să te ating cu mintea,

o să te ating și o să te ating

până când deodată o

să-mi zâmbești, obscen de timid

îmi voi căra zilele pe care le mai am de trăit,

le voi căra în gură, ca pe jir,

în marsupiu,

în tot ceea ce le poate cuprinde, într-un sicriu

în spatele căruia manechine fugite din galantare vor murmura:

bate-mă, dar bate-mă, doamne, să mor,

într-o grădină cu flori,

pe brațele cui mi-e dor,

le voi suspenda de pereți, oho, în vizuina mea va mirosi atât de frumos

a crimă, a zgomot de pași,

a urină,

a placente,

a licurici,

animalul din mine, pe înserat, se va apuca să aprindă făclii,

se va apuca să dezoseze liniștea care învăluie orașul,

se va apuca, frenetic, să-ți bată în tocul ferestrei,

hei, aici sunt, în spațiul acesta care-ți erupe sub tălpi,

care poate declanșa un cutremur,

care poate întoarce norii direct în oceanele de unde au fugit

tu dormi

și eu încă am puterea să te contemplu,

mirat descopăr că poți iriza,

că poți fredona,

că poți vorbi din degetele de la picioare,

că pielea ta e fosforescentă,

ești un pește uriaș care a înghițit un far

și d-aia sunt atâția și-atâția naufragiați

care nu mai pot fugi de realitate

voi îmbătrâni acolo

fără ca tu să ai habar,

voi muri acolo, tot așteptând să pătrunzi în spațiul ăsta îngust sub care răsuflu,

sub care zac,

sub care asud,

cu care mă identific,

are c.n.p.-ul meu, are genele mele,

are partea din mine care poate țipa, care urăște monotonia, care poate râde cu gura până la urechi,

care se poate hrăni cu harpii, cu înserarea când e cuprinsă de metastaze,

iubito,

dilată-mă,

dilată-mă,

e un adevărat thriller sub ferestrele tale,

iar eu mă ascund atât de sfios

că abia am curajul să-ți spun

noapte bună