Să mulțumim acestui timp care cucernic ne suportă și să îmbrățișăm acest umăr plin de catifea și de fierbințeală care ne întunecă privirea și ne umple sufletul de infinit nesaț și de patimă
A încremenit această clipă, în vreme ce lumea s-a mutat pe un nor galben și semănând cu un uger greu de promisiuni. Scârțâie ușa veche precum piciorul metalic al ologului, de la parter, neuns și uzat
Roșcovele au gust bun. Seamănă cu marmelada. Suntem adunați toți, și de la scara vecină, și de la blocul celălalt, și batem roșcovii cu pietre și cu jordii. Roșcovii ne privesc superiori și ne
Pulpa de berbecuț, năclăită în seu și perpelită la jar mic și făcut din lemn de cireș, e tot atât de apetisantă precum femeia vădană și uitată în poarta bisericii, tulburată de gânduri prostești și
Somnul are culoarea albastră. Așa sunt și ochii Irinei, de la 3. Ea e mai mare ca mine, dar tot se joacă cu păpușile. Le pune să tușească, le ridică bluzițele și le ascultă bătăile inimii. În locul
Pasta de dinți are gust de banane. \"Optima\" se numește. Unchiu\' Zanea spune că din ea, dacă o pui în apă și-o lași câteva zile, se face vin. Așa a făcut el, la pușcărie, când a stat câteva
Cum te strig, femeie, în tăcere, când chemarea mea e un covor de dorințe pe care ți-l aștern în cale, molcom, și plin de dulceață, și cu sfială te caut, că încă am ani de risipit, de cheltuit și
Zâmbata, of, foaie verde și-o lalea, măi, grea-mi e, Doamne, inima, a zărit fluturând aerul împrejur abia când i s-au umezit ochii de respirația șuierătoare a dragostei, toată mirosind a vin tânăr, a
Uluit sunt de darurile tale, de toată generozitatea și de această cumpănă de peste vremi care ne desparte în primeniți și plini de tulburare, când zilele curg precum apele-n câmpie, cu lentoare și cu
Trei ani încheiați a stat Benone la pandaimos, of, urcă, mamă-n deal la cruce, să vezi duba cum mă duce, asta după ce-și făcuse mâna vânzând chilipiruri turcești sub formă de ghiuluri din aur calp
În mahala, vorbele dulci erau precum plăcintele unse cu miere din flori de salcâmi: erau dorite de toată lumea și împărțite pe nevăzute, câtă vreme mușteriii, megieșii, coțcarii și răpănoșii aveau un
Sufletul e un fum de țigară pe care-l va împrăștia vântul, căci la fel este și zădărnicia când amărește zilele și le face mai lungi și mai friguroase, câtă vreme nimeni nu-i știa durerea lui Romel,
Cine să se înfioare de verdele stins, precum pielea de gușter, când muzicile săltărețe freamătă-n aerul dens, iar sufletul e tot amețit, tot lung și inima-n mine arde, cu-amar și cu durere, aoleo,
O să chiui în toamna târzie, lăsați-ma lângă pahar, că amețit sunt de viață și de parfumului ei de rufe îmbăiate în a doua apă, că nici nu mai știu dacă e normal să tot fremăt ca vârful trestiei în
La șalul cel negru, iubeam cu dulceață, când picură stelele pe clapele unui acordeon dogit, of, of, draga nenii, și n-am nici bani, nici casă, că unul era scamatorul de bâlciuri, de chermeze, de
Ce încântare, ce bucurie a inimii e această zi care abia se deschide, ca o scoică de rău, tânără și virgină; și cât de amețit e și sufletul ăsta mereu tânăr, mereu pofticios, niciodată satisfăcut, de
Patru bărbați a ținut Dobrița. Unul mai frumos ca altul, cu meserii la bază, dar cu ața vieții scurtată de metehnele trupului sau ale destinului. Dobrița, femeie cu zvâc și cu ochii dați mereu peste
Cu o floare la rever și cu batista, asortată cu cravata, de mătase colorată în roșu aprins, ca și buzele tale, la buzunarul de la piept al costumului luat pe datorie, așa trec prin viață, fluierând,
După-amiaza e ca o femeie zurlie, șaraiman și șaraiman, pe tocuri, fardată strident, îngălată, smotocită și mahmură de cheful de peste noapte, iar liniștea e spartă numai de ciocănitul enervant,
Era în roșu-mbrăcată și spunea că nu te-așteaptă, tot cântau zurbagiii, chefliii și părăsiții, după câteva damigene, împărțite frățește, cu vin dulceag ca un sfârc de fată cuminte și cu mintea năucă,
Suficienți și aroganți - așa trec anii, năuci ca o pasăre cu penele ude de praf, că nici leac pentru suflet încă nu s-a găsit, nici pentru pileală, nici pentru tulburările minții, când inima ți-o ia
Tânărul locotenent, când era de dragoste nebun, cu ochi mari și negri, cu lumină-n față, avea mersul cazon languros, precum al berzelor în perioada de împecherechere, aproape că plutea prin praful
Împlinirea e un boboc de floare puțină și rea. Căci așa miroase și dragostea, draga mea, of, of, a detergent ieftin, a ulei râncezit, a vopsea de păr, a lemne ude, a iarba pârjolită, a mărar uscat,
Împlinirea e un boboc de floare puțină și rea. Cum să mă văd, peste ani, cel care-am fost? Pe unde să caut curgerea anilor, ca niște sulițe barbare și însângerate alunecând prin aerul stătut și
MB