cronica - 6

Împlinirea e un boboc de floare puțină și rea. Cum să mă văd, peste ani, cel care-am fost? Pe unde să caut curgerea anilor, ca niște sulițe barbare și însângerate alunecând prin aerul stătut și dilatat, ca niște ciocuri de păsări carnivore, care-ți ciugulesc timpul, câtă vreme el capătă materialitate prin ceea ce nu e dincolo de noi? Sunt bătrân și puțin, sunt echivoc ca un sărut de adolescent. Și, hei, cum îmi tot tresaltă inima, cum mă alungesc și cum susur ca lacrima! De aceea îți tot spun să vii să mă vezi, de aceea te tot strig, să-mi cauți printre ridurile șerpuinde, ca o hartă cu râuri, pe obraji, prin-prejurul ochilor! Și, Doamne, cât sunt de verde! Cât sunt de lung, de leneș, ca apele, în câmpie, cum încă mai am palme care freamătă, inimă candrie, suflet de vioară, dar și gânduri care te-ar făcea să te pârgui, ca merele, în septembrie! Cui să-i spun că îmi este dor de tine? Hop-șa-șa, bolnav de-aș fi de n-aș fi fost trăznit, că nu există ziduri, nici întuneric, deși sunt prizonierul timpului tău, tu nu existi decât în propia-mi contemporaneitate, hopai-diri-da, omul care a iubit, nu poate fi fericit, căci asta e întreaga filosofie, deși unii spun că este artă, îți trebuie școală, dar și minte ca să poți percepe cu toate simțurile întreaga grozăvie care ți se întâmplă. A salam cu soia miroase dragostea, a detergent ieftin, a ulei râncezit, a vopsea de păr, a lemne ude, a iarba pârjolită, a mărar, a scutece, a tocană de cartofi, a tutun, a spirt, a cremă de picioare, a bere, a vin tânăr cu buchet nedeslușit, dragostea miroase a coli de scris, a sudoare, că nu mai e loc de candoare și nici de înșelăciune când ochii tăi sunt atât de vii și atât de iscoditori. Poți crede că lumina difuză e de vină, poți crede că acest timp e unul în care ar trebui să-ți simți inima fremătând precum puiul de vrabie, poți crede că sunt atât de nebun după tine încât m-am apucat să-mi trag sufletul la xerox, copie după copie, suflet după suflet, totdeauna altul, mereu același, sufletul nu are forma unui nor, ci a unei bancnote, poate fi îndesat prin buzunare, poate fi schimbat și cu el poți achiziționa fie un alt suflet, fie gânduri și vocale, fie borș, măscări, mătăsuri, pește oceanic, medicamente, ceaiuri aromate, pantofi cu scârț, candelabre, calești, umbrele, cuie, lumânări, dovlecei, faruri, asfalt, cumetrii, ziare pentru împăturit roșiile și brânza, o zi de muncă, încă o zi de muncă, un tatuaj, un plin la benzinărie, o vizită la mătuși, un avocat, încă un avocat, un ghiveci, un stor, câteva pâini, un bilet la circ, unul de călătorie, unul la loterie, he!, hopai-diri-da, ce suflet de hârtie îmi stă împăturit printre multe alte nimicuri! Sunt împlinit câtă vreme mai am putere să strig, să cred că acest interior care mă exclude îmi aparține, sunt împlinit câtă vreme mai am putere să recunosc că nu-s! Draga mea, of, of, am iubit și-am să iubesc!