Cronica tragediilor mărunte - 10

Era în roșu-mbrăcată și spunea că nu te-așteaptă, tot cântau zurbagiii, chefliii și părăsiții, după câteva damigene, împărțite frățește, cu vin dulceag ca un sfârc de fată cuminte și cu mintea năucă, spune-i că mi-e dor de ea, de mă doare inima, că așa e și dragostea asta, nu numai că te face să te porți cu mintea candrie, dar și inima începe să bată prostește, căci atâta lucru e important pe lumea asta, cardeala de dimineață, țoiul umed și plin cu vinars, cu sirop dulceag de zărzărică, dar și mâncărurile îndestulate cu piper, cu ceapă fragedă, cu usturoi tânăr, cât să-ți ia gura foc, căci și mahalaua are regulile ei nescrise, viața are un alt ritm, aproape hepatic, iar lucrurile importante sunt bucuriile simple ale trupului, un mij alunecos, un sân mai săltat, un crac desfăcut și primitor, o gură dulce și deloc cicălitoare, mă culc cu gândul la ea, că este dragostea mea, micile plăceri ale vieții, un așternut curat, un ocol măturat, o oală cu de-ale gurii și vin pe deșelate, atâta timp cât banii au doar valoare simbolică, fiind utili doar atunci când schimbul de mărfuri nu este posibil, căci nu ăsta e scopul, că dacă e supărată, eu n-am s-o uit niciodată, câtă vreme banii sunt doar hârtii care capătă valoare tocmai prin acest fapt. Însă, în mahala, Martalogu era o raritate: îi plăceau mai mult banii decât femeile, ceea ce te făcea să cazi pe gânduri și să te întrebi dacă omul nu e dus cu capul și prostit la minte. Asta era singura lui preocupare. Nu să se desfete în brațe pufoase, albe și moi, nu să adoarmă cu gura deschisă și cu capul pe sânul abia diezmierdat, cu mâna pe pulpele fragede și tremurătoare, în așternuturi apretate cu făină și mirosind a apă de puț și nicidecum să respire mirosul de femeie satisfăcută și bucuroasă de împlinirea ei trupească, ci cum să să se învârtă și să capete biștari, indiferent pe ce cale, câtă vreme hârtiile albastre îl tulburau și-l făceau să se simtă înalt, deștept și plin de importanță. Era privit cu suspiciune, tată, tu te plimbi și chefuiești și la noi nu te gândești, precum caraliii în ziua de raport, căci un asemenea comportament nu numai că era ciudat, dar nici nu era demn de un bărbat, căci asta e treabă de muiere, căci ce altceva e mai însemnat decât coțăiala, iar viața se rezumă numai la atâta lucru, ăsta e și scopul și pentru atâta lucru a născocit și Dumnezeu femeia, foaie verde viorea, draga nenii, ca să ne bucure inima și să ne facă să tresărim de dor și de plăcere. În schimb, tu bei cu lumea la masă, mama e bolnavă-n casă, deși Martalogu iubea banii, aceștia stăteau la el în portmoneu cât păduchii pe omul chel, cam cât stăteau și babele pe la împărtășanie și cât avea timp un ginitor să mituiască un magistrat. Erau ușor de obținut, dar mușteriii îl suspectau că petrece mai mult timp cu obținerea lor decât cu trecerea vremii prin paturile de văduvă, prin iatacurile nevestelor veșnic pofticioase, prin tufe, cu tinerele abia sărite de ciclu, iar Martalogu al meu inventa povești care de care mai sărite, doar pentru a se milogi, pe la precupețe, pe la cunoștințe, pe la avocați și pe la lăutari, pe la cusătoresele de ocazie, pe la zidari, cămătari sau vânzători de mărfuri exotice, de mătăsuri și de tabac arăbesc, pe la bombonari, florărese sau potcovari de cai de calești de miri și nași, așa că-n fiecare sfârșit de săptămână îi deceda câte-o rudă, frate, mătușă, mamă, unchi, văr, cumătru, că și el făcea roată prin toată prostimea mahalalei, să adune mangoții necesari de cele trebuincioase înmormântării. Așa se face că, în numai o vară, și-a-ngropat toată spița, pe sponci și pe minciună, doar ca el să aiba banii și să-i simtă îndestulați în buzunare. Abia din toamnă i-a trecut prosteala și a intrat și el în rândul oamenilor câtă vreme a descoperit, uitându-se în gura chefliilor, că nu e nevoie să plătești femeile pline de zvâc, atăta timp cât ele trebuie să scoată mangoții din buzunare ca să se fericească fie și pentru câteva minute, căci pe lume femeile frumoase și cu vino-ncoace sunt pe cât de rare, pe atât de frigide, în vreme ce urâtele nu numai că au bani berechet, dar sunt dispuse și să plătească îndestulător pentru o cardeală pe cinste.