În fața blocului, după-amiaza, vecinii se adună la canapea. Tata spune că ies afară ca păduchii, vara, în frunte. Ei spun că stau la aer. De fapt, stau și bârfesc. Nimeni nu scapă de gura vecinilor.
Dorul de tine umblă împleticit, precum sălciile, în oglinda apei, după ce au fost năpădite de neliniște și de frunze.
Tic-tac, tic-tac, sunt un ornic care măsoară așteptările dintre două
Ah, măi nene, aolică, of, of, că nu e neam de potlogari, de caracude, de cazături, de zurbagii și de carmoliști care să nu se fi cutremurat, să nu fi plâns în hohote, direct cu sughițuri, dar și
Pelinu - ud și plin de mătreață
Satul Pelinu, aparținând comunei Dor Mărunt, nu numără mai mult de 40 de case și vreo 200 de suflete. Se află la circa 5 kilomteri de satul Dâlga și la 7 kilometri
Buzele sunt dulci ca mierea, draga nenii, a-le-le, ce frumoase-s fetele, că fluturatic îi era gândul și mersul împleticit și besmetic de-atâta dogoare ce-i amăra inima, că foc mare te doboară, când
În iunie, casele din tule scot o limbă roșie de sete, semănând cu o prispă înaltă până la
genunchi, pe care s-au așezat la sfat melancoliile trecute.
Curge satul ca o apă vie din care am gustat
Fii în mine ca eternele toane ale vântului aspru, tot bolborosesc, coborând scările, asta ca să par preocupat și să nu fiu nevoit s-o salut pe cotoroanța din garsoniera de sub mine, care stă,
În Macondo, nu se poate îndura singurătatea de dincolo de viață. Că nătâng ești, mă tot boscorodea aia bătrână, văzându-mă cum mă irosesc, așa spunea, mă i-r-o-s-e-s-c, câtă vreme Turcia e cu mult
Încă ne rugăm pentru odihna sufletelor adormiților robilor lui Dumnezeu și pentru ca să se ierte lor toată greșeala cea de voie și cea fără de voie. Ne agățăm de cortegiu precum înecații, de
Viața e plăcută precum prescurile pentru calici și ademenitoare ca un pepene galben, când e amiază și soarele cade direct în ciuture, în vreme ce în iatacuri răcoroase, duhnind a tutunuri aromate
The X-Files
33 de persoane figurează drept dispărute, la nivelul Inspectoratului județean de Poliție Călărași, din data de 1 ianuarie 2000 și până în prezent. Pentru 16 dintre acestea, a fost
Am iubit și-am să iubesc, draga mea, că săltăreț îmi e sufletul, candriu și plin de fierbințeală, când zilele se scurg furișe și sfioase precum fetele-mari când merg la cardit sau la-mpărtășanie și
Pe prispa pitică, desculță, în înserare, mama cerne, cu o sită rară, făina de porumb, care se scurge pe-un pled decolorat. Parcă plouă, e o ploaie galbenă și plină de fierbințeală, în vara prelungă,
Vor trece albe păsările peste cearceaful acestei câmpii pe care soarele a desenat, cu migală și cu cioburi fierbinți, râuri de secetă și singurătate, care curg mototolite, ca un obraz cernit.
Au
Dinspre lutărie, satul e învăluit c-o perdea scuturată de caiși amețiți și obosiți de alambicuri înfierbântate de ciocălăii arzând sfios, precum un zâmbet abia deslușit de mucenic însingurat.
La spartul bostănăriilor, satul începe să ruginească din pridvoare și prispe, în vreme ce aerul devine galben și acru, precum laptele vechi, că ar putea fi tăiat în felii subțiri.
În asfințitul
E plină lumea de păcate precum ocna de nevinovați, cum e sanatoriul plin de antibiotice, cum e cârciuma doldora de setoși și cirozați, cum oaia de scaieți și mahalaua de babe pricepute la toate, la
Azi-dimineață, la colțul gardului vechi, liliacul a explodat, acoperind aerul cu fâșii de răcoare și freamăt. Alb a explodat. Și mov. Dinspre triajul vechi, lumina pare pitică prin șipcile pieptănate
Măi-măi, o tânără fată, cu părul buclat, eu te-aș iubi, copilă, părinții nu mă lasă, că bun e vinul când mintea e odihnită și aerul e dilatat, iar trupul amorțit de întunecime, în amurgul mirosind a
Femeia niciodată nu-i urâtă, căci vinul tânăr și săltăreț e îndestulător, rece și tulburat, când nici mușteriul nu face fasoane și fierbințeala plăcerilor e amețitor de apetisantă, precum sosurile
Râmele trăiesc în pământ. Sau în scorburi. Alea din scorburi sunt mai bune, căci au gâtul roșu. Așa le zicem noi: râme cu gâtul roșu. Stau ascunse prin scorburi, unde s-au depus frunzele și noroiul
Foaie verde foi de nuc, măi, scămoșat e dorul de tine, ațos și peticit ca un parfum greu de sațietate și de plictis, of, of, adu calul să mă duc, a-a-a, când fiecare deget e un ochi uimit
În piață, nu e lume multă. Piața e un loc unde sunt niște tarabe și tăranii vin și vând ce-au prin curte. Vând ouă, castraveți, fasole și roșii. Acum vând și pepeni. Orășenii vin și cumpără. Piața
Scoate calul, pune șaua, vreau să plec, a-a-a, că această zi e roșie și plină de sfială ca o mireasă în prima lună de lehuzie, măi cârciumar, măi, și precum babele la sfânta taină a spovedaniei, după
MB