marian vasile

dacă începi așa: “tricota țevi de eșapament” ai pierdut tot restul.
Apăi folosești: “cine are urechi de auzit”… știu și eu…, nu cred că (mai) merge.
Finalul e destul de îmbârligat. Sintactic, “punctual”, morfologic.
Colac peste pupăză (că să fiu în registru-ți): un experiment ratat.

La prima cetire (revin mai pe seară): în prima strofă ai opt “referiri la viitor”. Nu ți se pare că e cam mult?

Zic că: or’ a fost prea alb și numai disting nimic, or’ a curs prea mult sulfit (bine ca nu e sufit) și numai înțeleg nici macar ceva-ceva, or’ n-am o prea îndestulătoare stare “mitică” (nu Mitică), or’…, dar:
Rețin ultima strofă pentru încărcătura ei (citește “tunar”). Un singur cui ultimei strofe: dacă tot dai subtitlul cela, folosește “fantazie”, nu “fantezie”.
PS, pt celelalte nu am cuie; pt că nu pot avea la ceva la care nu prea știu ce și cum.

zic ca in "dar lucrurile mari nu le puteam căra în brațe" nu are ce cauta "dar". e de ajuns mai sus. de asemenea incepand cu "butoiul" + strofa finala - puteau lipsi.
da, e numai o stare.

Eee, de n-am da la dracu pe doi si cu doi... multe ar suferi din cauza lipsei de frumusete...
"Scuipatul" nu-mi apartine (ca de altfel nici ideea cu doi plus doi, dar s-a universalizat): vezi Esenin
Ceea ce ma bucura cel mai mult din comul tau e ca tu zici ca "poezia trimite la stare". Indiferent ca te-ai gandit la Stare sau nu, apreciez
Cu bine, Martian

e normal sa fie "o poezie care incepe dar nu se mai sfirseste". vezi subtitlul.
in ceea ce priveste "fondul", m-ai pierdut pe drum. sorry.
am incercat "sa analogizez" cu putinta "bestiarului", dar tot n-am dat de niciun cap...

Să încep de la coadă (rog a nu se interpreta, e vorba de “coada” comentariului; se poate face chiar și o analogie cu diverse cozi din “Bestiar”; nici o altă interpretare, aici, adică “la coadă”, nu e permisă). )
Zici că “am scris mai mult așa, să mă conving pe mine…” – cred că spre a te convinge că mai cunoști alchimie poetică și alte cele.
Ceea ce mi se întâmplă foarte rar, atunci când vine vorba de comentariile tale – care sunt adesea “fără rost”, e să remarc ce spui aici: “a crede că vei ajunge la un numitor comun al limbajului acestor... viețuitoare; însă ar trebui să ții cont că experimentul inițial a eșuat din cauza femeilor (sic!) și a neșcoliților, a oamenilor de rând, care n-au fost de acord să renunțe la singurul limbaj la care aveau acces.” Vezi “curvulița” și nu uita de străvechiul crez “numai pentru poeți” la care nu am renunțat. Dacă nu-l mai postez e pentru că mulți au văzut în acel obsedant subtitlu o anume infatuare. Ceea ce nu era cazul.
În ceea ce privește capul comului tău (rog din nou a nu se interpreta “cap” – vezi mai sus, sau, “cf. supra”, tot aia e), Lullus e chiar tare în inovație, dar mi-a venit să zic, nu știu de ce, “du-te-n Lullusul meu”; n-are nicio legătură, știu.
PS, de data aceasta nu (m-)a mai iritat “de-virajul” tău miștocăresc cu Peru. Nu știu de ce, de asemenea.

IPD, rețin zaibărul. Fir-ai să fii, acum iar ma imbăt.
"Mi-au fost dragi pe lumea asta/ calul, pusca si nevasta/ vinul zaibăr, noaptea scurtă/ omul bun cu vorbă multă", dar mai bine las link: http://www.youtube.com/watch?v=RUWDE9fojWw
VM, luai "și"-ul șugubăț. Ca să by zic "cu bănat".

A murit Chioru'?
Despre scrisa de sus, de bine, dar lasă-mi cateva cuie (poti să-mi dai și-un ciocan):
a. "când îl va cere somnul va merge în uitare
și nimeni nu va spune: oHo! a fost poet…", sunt versuri cautate pentru a putea, mai apoi, sa iti eliberezi ideea. Se vede asta, ar vedea-o si Chioru'.
b. "greșea des călimara și se pișa-n pahar", că altfel ce? s-ar fi pisat in călimară??
c. as renunta la "desigur mare-i domnul și lumea este bună", nu se pliazdesigur mare-i domnul și lumea este bună restului.
Remarc:
"venea pe-aici sărmanul ne mai scotea cenușa
în fiecare miercuri mutată-n calendar"
și
"îl mângâiau pe creștet ba îi păstrau un os
un craniu să-nțeleagă că-n danemarca pește
nu poate să-nmulțească nici chiar iisus christos"

AP, recunosc ca suna ca dreacu chistia cu "pentru ce", dar am tinut la ideea dupa care nu faci ceva tocmai pentru a mai avea ceva de facut. Recunosc, inca o data ca nu e zisa ca lumea. Voi reveni, asupra ei. Can' oi avea inspiratiune.
VM, incep sa ma obisnuiesc cu obiceiul tau (citeste "obicei" in toate sensurile lui) de a zice dar..., nu stiu... Stii cum vb tu? Se aude numai zgomotul, dar nu se vede ce-l produce. Vorbesti frumos, dar fara rost (sens noician).
Care dreacu e treaba cu Glina ca nu m-am prins? Revine a treia oara Glina asta
PS Cred ca obsesia mea cu cainii te obsedeaza mai mult decat ma obsedeaza cainii pe mine.

Bați iar câmpii… și nu pricepe iapa. Vezi că îți întreci măsura (de redactor, sau ce ești), în sensul că răspunsul pe care l-am primit (nu erai dator s-o faci) e o absolută elucubrație. E o fantasmagorie asupra unei alte (posibile) fantasmagorii; dar debordarea (mama spune la “a vărsa”, “a borî” = “a deborda”) ei nu se făcea în subsolul acestei pagini. Care mi s-a părut una decentă - pană la bizara ta interventie.
Apropo, voi între voi nu vă cenzurați?

ai grija la "de asemenea" din penultima strofa.
e "de stare" asta, nu zic.
in s2 :" Pictore mai dă-l dracu de Argentin
frecventează și tu alte muze muzee
mai ai timp
în noua serie Ice Age momentan joacă
manifestanți
chiar dacă " strica imaginea sugestiva pentru Acela cum ca va ascunde langa inima o sticla "fidela" - singura raza de fidelitate din viata lui.
in rest, de bine.

Las si eu semn pentru sciitura 'cesta.
Cursivă fără a fi "lălăită", "de dragoste" (animalieră) fără a fi frivolă sau adolescentină.
Un cui: imaginea cu copiii tinandu-se de mană si mergand spre apus (acum chiar că va crede AR că am ceva cu ea :)))
PS imi pare rău ca nu pot să-ti dau stea pentru a fi recomandată.

zic ca, da, place ochiului martian. e un adanc sentiment de "eterna reintoarcere" amestecat cu paternitate. ceea ce da bine orl-ismului meu.un cui: "vino! primăvară mai curând"

Mie mi-ar da de gandit daca cineva mi-ar cataloga, de doua ori! la rand! textele ca fiind "superpoezii" (ma apuca si rasul), asa dintr-o data - aducand argumente ioc.

...1 nu te poti face de ras in fata unei instante pe care nu o socotesti demna de prea mare atentie.
2 de unde p(ost) m(eridian) stii tu cum "trebuie" (si mai ales de ce ar trebui)compatimiti adolescentii "mei?
3 daca ai scris textul "anume pentru mine" - atunci ma bucur ca l-ai scris asa; nici nu aveai cum sa scrii un text bun despre mine
4 sa nu te iei de Peru!

Zic că
1. Nu ințeleg în ruptul capului cum vine asta „cu dinții rânjiți cât luna” – poți să fii cât de sarcastic vrei
2. În s2 „și mă-ntreb când s-or topi (n.m. ochii)
de lume ce s-o alege
dacă nu se mai ridică (n.m aburul)” e un vers încâlcit, câlțit, ghemuit, schimonosit, bulibășit și alte asemenea pricăjeli.
3. „și în urmă și-nainte
e un drum tăiat de sănii” – genial, ca să nu zic „superpoezie”; „deschid fereastra și o închid”
4. Grijuliule: „de lume ce s-o alege”?

N-am rezonat. Deloc.

"Tare" - in "sens de vodca". Imagistica "dali"-iana. Revin - acum atat spun, la prima lectura.

Ce mă enervează foarte mult la tine e că folosești unele cuvinte absolut aiurea (o, nu este vb de nicio licențiere – poetică sau filozofică, aici). „Sablon” e unul dintre ele. Știi prea bine ce este șablonul, nu zic eu aici. Îți zic numai că încurci „șablonul” cu „obsesia”. Nu trebuia să fac asta – adică să dau vreo anume socoteală – dar este VORBA DE O OBSESIE: câinele, plecarea, aglutinarea. Falret pornind de la latinescul „obsidere” – „a asedia” a arătat că există anumite idei patologice care asediază conștiința (era să zic: „boule!”). Despre asta e vorba, nu despre „șablon”. Este vorba despre o anumită patologie poetică a voinței (poți să-i zici „ipocrizie”), deoarece bolnavul/poetul nu pot avea puterea de a se elibera. Și, dacă vrei, pentru a te zgârâia pe față, „zwang”-ul nemțesc corespunde obsesiei ca „reprezentare obsedantă”. Unde dracu e șablonu' aici??
PS Reprezentarea obsedantă este foarte rezistentă la terapie. Poate tequila...

ER, "vinului", desigur