marian vasile
Verificat@marian-vasile
„“Savanții marțieni încă nu pot da o lămurire satisfăcătoare a ceea ce înseamnă frumos și a ceea ce înseamnă adevăr”, Nichita Stănescu”
1. 2. 3-
1. Dacă “au înțeles alții” – cu atât mai rău pentru mine, deci nu ai de ce să îți faci griji,
2. Dacă ai impresia că “nu e subiect de luat la mișto!” înseamnă că aceasta vine din altă parte; nu pricep de ce mi-o spui mie; sunt de aceiași părere că “nu e subiect de luat la mișto!”,
3. Reciprocitatea nu este un criteriu, vezi chestia cu “eu vă citesc cu respect”. Știi cum e? Ca si cum ai iubi pe cineva PENTRU că te iubește,
4. Abia aici apare mișto-ul, și nu din partea mea: “nu mă ridic la nivelul dumneavoastră poetic” și în “umila mea pagină,”,
5. Dacă ceri argumente, poți să și le dai; asta pentru că sunt nelămurit în ceea ce privește natura argumentării în sine, ca operație logică; de ce în poezie argumentarea nu ar lăsa locul impresiei atâta timp cât “impresia” a făcut carieră, măcar în pictură (vezi când zici “măcar aduceți argumente concrete nu doar impresii”).
6. Acum trec la "mâinile măcelarului" – să văd care e treaba cu levănțica (nu mi-o lua în nume de rău; am o slăbiciune pt levănțică).
Pe textul:
„mici certitudini în contul uneia mari" de Cristina Cirnicianu
Apoi m-am îndemnat să citesc.
Mărturisesc că după lectură am rămas așa: “?!”
Am zis: hai să mai citesc odată. M-am izbit de “un afiș disperat care miroase a cerneală cu 2 oameni/ măcelăriți de un porc” (nu vorbesc valoric).
Nu știu care “ei” din “ei dorm”?!
Mă rog, încerc să trag linie – dar de unde? Nu știu: e o poezie ușor stranie care la a treia – deja – lectură începe să atragă. Poate mai zăbovesc, oi găsi ceva-ceva de care să mă leg (spânzur).
Pe textul:
„trenul" de Mara Calinescu
Chestia cu cercurile trebuie să aibă “o relație” cu restul, nu? Sunt singur că are, dar parcă “e pusă” așa: las’ să se gândească cititoru’, nu contează ce și cum…
“în ochi i se citea suferință și veselie deopotrivă”, ai fi putut găsi, desigur, altceva pt aceasta.
Pe textul:
„mici certitudini în contul uneia mari" de Cristina Cirnicianu
Ziceam de derapaje. Ecce:
a. “mi-am lăsat tîmpla pe sînii tăi” – debordează literatura noastră, contemporană, de zisa asta,
b. “uneori noaptea cînd duc mîna la inimă/ești acolo” – idem
c. Nu știu cum vine asta: “sinucigași în metrou”, poate “la” metrou,
d. (numai personal): m-ai cam zăpăcit cu atâtea trimiteri biblio-muzico-file. Nici nu știu exact ce e cu “mewsette” și melodiile alea (mea culpa). Tre’ să caut pe goagăl.
PS Jos pălăria pentru: “dacă afară va fi zăpadă nemaivăzută
eu cum o să te mai apăr de mîinile mele?”
Pe textul:
„house of setting sun" de emilian valeriu pal
Pe textul:
„a woman loves a man’s lyrics" de Vasile Munteanu
Trecand peste, remarc "(...)de fiecare mână un copil
nu crezi c-ar fi cazul
să îngenunchezi și să-l rogi pe dumnezeu altele să nu-ți crească” si “- spală-te dragul meu în curatul ploilor”. Ansamblul e ok. Aș scoate “frig și întuneric”, nu-i vad rostu’ plus ca insași rostirea e “clișeica”.
Pe textul:
„a woman loves a man’s lyrics" de Vasile Munteanu
MEC, nu am prea priceput unde e “misoginismul” in text, dar mă rog. Ms pentru “frumusețea zicerii” – e cam greu ca o asemenea scriere să fi socotită “frumoasă”, dar dacă zici tu... Mă bucur că, enumerand “speciile” feminine, nu zici nimic de sotie :))
Pe textul:
„Bestiar. Mic dicționar de mari poeți" de marian vasile
Pe textul:
„Bestiar. Mic dicționar de mari poeți" de marian vasile
Când zic „tot corpul” zic că acesta nu se oprește la „sex”. Mai citește o dată. Vezi și tu „infra”. Mă cinstește apropierea de „Vis...”. Da’ a fost scrisă în alt registru.
Ms de atenționare. Înțelegi bine – o să se facă un „ciclu”. Să vezi, abia după aceea, procreeri :)). Mă bucur că ți-a plăcut și nu m-ai/te-ai repezit să sfârteci cum îl sfârtecași p’ăla, nu mai știu cum îi zice, era pe aproape de Siliștea Gumești.
Pe textul:
„Bestiar. Mic dicționar de mari poeți" de marian vasile
Pe textul:
„neînfăptuita crimă din Jabberwocky" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„neînfăptuita crimă din Jabberwocky" de Vasile Munteanu
AP, nici eu nu suport “intelectualismele” în poezie. “Bestiarul” însă mi-e atât de aproape că nu mi s-a părut că abuzez de ele. Sună a infatuare, dar vb lui Moromete: “aia e!”,
AM, :)
Pe textul:
„Bestiar. Mic dicționar de mari poeți" de marian vasile
AM, onorat de cuvinte. Cu scuzele de rigoare te rog să (-mi) (re) aduci aminte despre ce e/era vorba privitor la cele 50 de grade. Chiar numai știu. Zaibărul, bată-l vina.
Pe textul:
„Bestiar. Mic dicționar de mari poeți" de marian vasile
Pe textul:
„Bestiar. Mic dicționar de mari poeți" de marian vasile
Da, după mine, sună mult mai sugestiv și „mai original”. Mersi pentru banc. Îmi permit să-ți transmit și eu unul, nu știu dacă are noimă. Cu olteni (să vezi ce o să ia ăștia foc). Olteanul când își face un gard pune numai o ulucă (scândură, se mai zice „blană” prin Muntenia), după care scrie: „etc”.
În ceea ce privește „neînțelegerea” (lui Camus) trebuie tratată ca atare. E vorba de dispoziții. Stii, se spune că femeia are o dată pe lună o anume dispoziție..., restul lunii revenind bărbatului. Deci se justifică comentariile „delicat malițioase”.
Pe textul:
„sunt aici" de Anca-Iulia Beidac
Tine cont (dacă vrei) de faptul că exprimarea „între mine și mine un zid/chinezesc” e foarte aproape de clișeu. Cred că ai fi putut găsi altceva. Ideea e ok. Mai ales că restul mustește de apropieri interesante, pe alocuri inedite.
Acum poți să mă repezi
PS, ansamblul și ideea au plăcut ochiului marțian.
Pe textul:
„sunt aici" de Anca-Iulia Beidac
Apăi folosești: “cine are urechi de auzit”… știu și eu…, nu cred că (mai) merge.
Finalul e destul de îmbârligat. Sintactic, “punctual”, morfologic.
Colac peste pupăză (că să fiu în registru-ți): un experiment ratat.
Pe textul:
„acordeon" de Liviu-Ioan Muresan
Pe textul:
„Prima scrisoare către Executorul Absolut" de adrian pop
Zic că: or’ a fost prea alb și numai disting nimic, or’ a curs prea mult sulfit (bine ca nu e sufit) și numai înțeleg nici macar ceva-ceva, or’ n-am o prea îndestulătoare stare “mitică” (nu Mitică), or’…, dar:
Rețin ultima strofă pentru încărcătura ei (citește “tunar”). Un singur cui ultimei strofe: dacă tot dai subtitlul cela, folosește “fantazie”, nu “fantezie”.
PS, pt celelalte nu am cuie; pt că nu pot avea la ceva la care nu prea știu ce și cum.
Pe textul:
„caruselul șoarecilor imitatori de iepuri" de Vasile Munteanu
da, e numai o stare.
Pe textul:
„om de zăpadă cu lumânare" de Vasile Munteanu
