caruselul șoarecilor imitatori de iepuri

Zic că: or’ a fost prea alb și numai disting nimic, or’ a curs prea mult sulfit (bine ca nu e sufit) și numai înțeleg nici macar ceva-ceva, or’ n-am o prea îndestulătoare stare “mitică” (nu Mitică), or’…, dar:
Rețin ultima strofă pentru încărcătura ei (citește “tunar”). Un singur cui ultimei strofe: dacă tot dai subtitlul cela, folosește “fantazie”, nu “fantezie”.
PS, pt celelalte nu am cuie; pt că nu pot avea la ceva la care nu prea știu ce și cum.

că este la fel de simplu (în aparență) cu a înțelege (mai degrabă a crede) că Jabberwocky vorbește despre o crimă; făptura din ostropel este o ființă, nu? iată cum a mânca devine o alegere care contrazice a iubi; nu spun că despre așa ceva este vorba; spun că despre așa ceva ar putea fi; din nou apetența ta pentru sensul explicit al termenilor (altora, pentru că în scrierea proprie - a ta - ea se manifestă contradictoriu) îți generează dificultăți; uite, deși totul este inofensiv, venitul pe velociman a ceva nedeslușit îți generează o stare pe care, în maniera consacrată, o putem numi "unheimlich", ceva așa ca teama aceea de a te uita sub pat.

în concluzie, trimiterea ta prin "oameni" la o cu totul altă capodoperă a literaturii nu este atât de inoportună; în definitiv, sub spectrul acestei simbioze, vorbim tot despre iepuri; dar pentru că sunt șoareci, sunt iepuri cu urechi scurte.


mai vorbim despre.