ger mine mă m un † e anu

in afara de titlu, care e chiar e x t r a o r d i n a r, ti-a reusit o superpoezie aci. :) and I totally mean it.
mai spun doar atat: nu stiam ca poti scrie asa bine si cu rima.
si mai ceva (ca nu se poa' sa fie tot perfect, nu?): o mica obiectie la ultimul vers din prima strofa: in loc de 'lunii nici ca-i pasa' (unde ma zgarie la urechiuse acel 'nici ca'), nu vrei tu sa fii atat de dragut sa schimbi, si sa lasi poezia asta sa curga repede si frumos, fara nicio asperitate, d'a capo al fine? adica ma gandesc, par example, la 'lunii nici nu-i pasa', si problema-i rezolvata (iaca, spune si tu, ce roma beton mi-a iesit!) :).
incantata de citire.
p.s. acu' cred ca or sa urmeze clasicele comentarii ale stimnoicui, dar asta nu mai conteaza, evident... doar e un text reusit, e normal sa intri si sa lasi semne... testoasele ninja te saluta! :D

eu cred că până la "știmnoicui" ar trebui să observăm un lucru: acesta nu este un "text cu rimă"; este adevărat, are o "cadență" - pentru că am vrut să cânte, să vibreze precum gheața; a, că am și texte cu rimă, și nu puține, este perfect adevărat, probabil că nu ai avut timp să observi.

oricum, mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.

n-are rima, are cadenta, scuzati confuziunea.
si faceti abstractie de stimnoicui, fiidca vad ca v-a inghetat si simtul umorului si capacitatea de a gusta niste ironii, odata cu venirea gerului... nu-i bai, noi sa fim sanatosi, si la vara cald.
asa-mi trebuie daca ma trezesc sa-mi dau cu parerea pe unde nu e cazul. doar ca daca imi place tare o poezie, simt nevoia sa o si spun.
mea culpa... nu se va mai intampla, vasile.

aprecierile tale de natură psihologică sunt deplasate; la mine, simțul umorului este constant de multă vreme (de exemplu, aș putea spune ca și prostia, vorba lui Einstein); nici nu mi-a înghețat nimic, nici măcar apa, pentru că s-au inventat vata minerală, vinul fiert, supa de țestoasă (ninja) ș.a..

dacă logica ta ar fi validă (sau, mă rog, dezghețată cum consideri tu), ar însemna că, citind cadență în loc de rimă, ar trebui să trag concluzia că, din punctul tău de vedere, nici poezie cu... cadență nu am scris până acum?

în sfârșit, eu nu cred că am fost injurios sau ofensator în răspunsul dat; am evidențiat doar că, în ciuda faptului că apreciezi textul, lucrurile nu sunt așa cum le prezinți; îmi cer scuze dacă prețul aprecierii unuia sau mai multor texte de-ale mele ar trebui să fie tăcerea; dacă acest aspect constituie un impediment pentru a mă citi și a mă comenta în viitor, eu nu mă pot opune - alegerea îți aparține în totalitate; am să remarc numai că, pentru o persoană care acuză extrem de lejer un autor sau mai mulți de "reciprocitate" reacționezi destul de contradictoriu.

Zic că
1. Nu ințeleg în ruptul capului cum vine asta „cu dinții rânjiți cât luna” – poți să fii cât de sarcastic vrei
2. În s2 „și mă-ntreb când s-or topi (n.m. ochii)
de lume ce s-o alege
dacă nu se mai ridică (n.m aburul)” e un vers încâlcit, câlțit, ghemuit, schimonosit, bulibășit și alte asemenea pricăjeli.
3. „și în urmă și-nainte
e un drum tăiat de sănii” – genial, ca să nu zic „superpoezie”; „deschid fereastra și o închid”
4. Grijuliule: „de lume ce s-o alege”?

N-am rezonat. Deloc.

nasol, MA, nasol; acum n-o să mai pot dormi din cauza nerezonării tale; asta e, tu ești din ce în ce mai deștept și poezia din ce în ce mai neîncăpătoare; apropo, cu un diapazon ai încercat (să nu confunzi cu diazepamul)?

ă, după ce că vii "p-acilea să te faci de râs" (crede-mă, am așteptat anume să-ți spuna asta, să nu crezi că ceea ce spun se datorează impulsului de moment), în loc să te duci în locuri mai prielnice unor astfel de analize nici măcar de nivel didactic (și spunând aceasta, compătimesc sincer pe anumiți adolescenți), nici măcar nu realizezi că te-ai poziționat total paralel cu semantica acestui text, "împerecherile" de expresii pe care le-ai făcut nefiind valide nici rebusistic; oricum, ce e nasol acum vine; textul ăsta l-am scris anume astfel, pentru a-ți demonstra (da, ție) că uneori poți cânta cum s-a mai cântat ("romancero"; e un indiciu, deși ți-l dau degeaba), dar nu cânta cu teme și motive cu tot (plimba-ți-ai "câinele" prin Peru; sau la dracu-n praznic, pt că, în cazul tău, care scrii texte inspirat de vederi/vedenii, tot aia e).

...1 nu te poti face de ras in fata unei instante pe care nu o socotesti demna de prea mare atentie.
2 de unde p(ost) m(eridian) stii tu cum "trebuie" (si mai ales de ce ar trebui)compatimiti adolescentii "mei?
3 daca ai scris textul "anume pentru mine" - atunci ma bucur ca l-ai scris asa; nici nu aveai cum sa scrii un text bun despre mine
4 sa nu te iei de Peru!

Mie mi-ar da de gandit daca cineva mi-ar cataloga, de doua ori! la rand! textele ca fiind "superpoezii" (ma apuca si rasul), asa dintr-o data - aducand argumente ioc.

ai probleme cu semantica:
1) calitatea unei "instanțe" nu este aceea de a se amuza, ci aceea de a judeca; când spun că mă amuz, mă comport ca orice animal înzestrat cu simțul umorului; simț ce se pare că ție ți-a fost eliberat pe cauțiune.
2) am recitit: nu am folosit verbul "trebuie"; individul de la punctul 1), în afara de capacitatea de a se amuza, din când în când, recunosc, mai rar decât în cazul 1), la fel de uman specific speciei, manifestă și compasiune.
3) aici suntem de acord; ce se găsește în stare naturală în pământ este impur, de aceea trebuie gătit pentru a fi consumat; inclusiv aurul; cine se price cât de cât la alchimie știe despre ce vorbesc; tu conții nici măcar praf de cinabru.
4) după cum te-am avertizat, în cazul tău, peru e forma de singular de la peri; prin urmare, pentru tine, Peru e dincolo de Cecul Polar - îți voi scoate peri albi.

p.s. cum cataloghează textele pe care le citește trebuie să dea de gândit aceluia care le citește; și asta ți-am mai spus-o, grija altuia te-a determinat să apuci pe lungul drum către Peru Nord.

ca tot vad comentarii care-s tare de tot la subiect in care-mi sunt comentate opiniile despre, in loc de superpoezia din pagina, spun doar atat: cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia.

nu era nevoie, vezi "ps"-ul (meu). :))

și o concluzie a zilei de azi: întâmplarea are mai mult simț al umorului decât oamenii.

Mi-a plăcut finețea cu care aduc surplus informatic (pseudo)repetițiile (atunci când e cazul). Aici, de exp:

"și în urmă și-nainte
e un drum tăiat de sănii
sunt răscruce cu picioare
iute viscolul mă șterge
și rămân tăiat de sănii" - unde între vs 2 și 5 apare un raport (direct) de subordonare tematică, dintr-un procedeu stilistic indirect. Sper că nu m-am bâlbâit prea rău.

Fain.

mulțumesc, domnule Agheorighiesei, pentru semnul de lectură; ați mai evidențiat un aspect al acestui text, lucru ce nu poate decât să mă bucure.