acordeon

dacă începi așa: “tricota țevi de eșapament” ai pierdut tot restul.
Apăi folosești: “cine are urechi de auzit”… știu și eu…, nu cred că (mai) merge.
Finalul e destul de îmbârligat. Sintactic, “punctual”, morfologic.
Colac peste pupăză (că să fiu în registru-ți): un experiment ratat.

o fragmentez pentru o mai bună citire, apoi mai văd ce și cum. Mulțam de trecere și atenționări. Poate o fi reușit până la urmă.

textul, încercând să "înregistrez" zgomotele personajelor și să alcătuiesc o melodie, pentru că are ceva din sonoritatea folclorică "douăzecișidouă de capete
împletite la capete", m-am gândit că ar putea fi orice fel de armonică, de la grav la acut. de gheață, de ex. (ce imagine!)
aș renunța cu drag la versul "cine are urechi de auzit" pentru o legătură "amiabilă" între strofe.

mulțumesc. O să renunț. Dacă zic doi cititori, așa este. Cu toate că se pierde din sens.

M-am oprit după primul vers cu senzația de deja vu.
Era, de fapt, amintirea tuturor acelor bancuri seci pe care-mi plăcea să le spun când eram la școală și care începeau așa: "doi urși croșetau sifon într-un bec...", "două cămile croșetau mătreață într-un bec", "două muște croșetau benzină într-un bec...".
Am zis că oricum nu asta era intenția autorului, să-mi amintească, adică,bancuri din tinerețe și-am citit mai departe..."cucuveaua alerga două mile de cărămidă" nu mă mai miră.

Mai mult, parcă joci singur "noircir de papier".

uite și de a mine una: un guguștiuc înflorea de două ori pe an într-un borcan.

"noircir DU papier"!

printre alte câteva învățăminte pe care le-am tras din experiențe recente, am mai observat ceva: că două texte (unul lipsit de orice fel de valoare - nici literară, nici umanitară șamd; celălalt, deși are o valoare literară - discutabilă, indiscutabilă, e mai puțin important - evidentă, intrigă pentru același motiv ca primul) sunt mai accesate decât textele aflate în lista de recomandări tocmai potențialului lor conflictuale și apetenței noastre specifice.

eu cred că genul acesta de texte (fără supărare, domnule Mureșan, lipsite de valoare literară), care în mod normal ar trebui ignorate, iată stârnesc reacții, lucru pe care texte acceptabile nu reușesc.

cred că genul acesta de texte, de fapt, chiar dacă nu spun mare lucru despre autor, reușesc să spună câte ceva despre noi înșine (m-am inclus categoric).

seci, așa este, Alina. Inițial nu am făcut legătura, doream doar să lălăi ceva pe aici.
Domnule Munteanu, experimentul acesta tocmai în asta a constat. Doream o reacție vis-a-vis de celelalte texte, neluate în seamă. Am obținut-o, cu toate că inițial m-am îndoit de reușită. Ați remarcat bine care este miza accesării acestor texte. Și am mizat pe asta :)
Nu are valoare literară, dar duce la o pre/dispoziție a cititorului.

"Doream o reacție vis-a-vis de celelalte texte, neluate în seamă."

O reacție onestă la celelalte texte neluate în seamă se poate obține - exclusiv, cred eu - printr-o reacție sub acele texte.Altfel, cu încercările astea, poți doar muta reflectorul de pe un om pe altul, fără legătură cu poezia!
Deci, încă nu știu prin ce mecanism ar putea textul de mai sus să scoată-n evidență textul acesta, de exemplu: http://agonia.ro/index.php/personals/14000734/intrarea_dragonului

îmi permit să presupun: nu se poate să nu existe bancuri cu bruce lee... :)

Chuck Norris!

încă o dată (dacă mai era nevoie) că poezia succede muzicii în ierarhia perfecțiunii artistice: de o covârșitoare importanță este "accentul".

sau sublininal chiar doream o reacție la unele texte. Dar nu de aceea am scris acest text. Pentru o reacție acolo. Ci pentru a face o comparație, cred edificatoare, despre ceea ce atrage publicul cititor. Sincer să fiu, am citit zilele acestea unele comentarii/dispute și nu doream să intervin acolo. Așa că am ales propriul ring. Nu pentru a mă "bate" cu cineva, ci pentru a detensiona puțin.
Poate nu am reușit, dar nu pot să mă implic prea mult din alte motive ce nu țin de acest sait.

ori ciac noris - poezia a fost remarcata
cel putin de catre domnu' pop, care vrind sa exprime pareri a clipocit nedumerit din ochisori cind i-a aparut, din senin, fantosa rigida-a neputintei:
"Autorul acestui text nu mai acceptă comentarii la acest text"
iar asta [remarcatia] s-a petrecut cit se poate de independent de sugestia ori intentia textului de fata
de unde rezulta clar un lucru - atunci cind te simti suficient de stapin pe situatie [si pe tine insuti] incit sa comentezi un text bun, se poate ca zeii poeziei sa-ti fie potrivnici

pot spune ca am apreciat imaginea cu tricotatul tevilor la esapament... desigur, doar in repaus, pentru ca numai un barbat ar putea crede ca poti tricota tevi care scot fum...
altfel, textul si-a atins scopul... s-a remarcat... chiar daca in mod negativ... e si asta un mod de a iesi in evidenta...

Unele poezii captează atenția prin mesaj, altele prin imagini, altele se bucură de amândouă în cadrul unui proces de evaluare deși, din perpectiva celui care le scrie, totul este dozat cum se poate mai bine. Imagistica poeziei m-a determinat să las sub acest text semnul meu de apreciere, deoarece mesajul despre care autorul vorbește, la mine ajunge cu totul altfel. Tricota țevi de eșapament înfundate noaptea cu lună plină pe patinoar / aici văd o scenă largă, sticloasă, o lumină slabă, un personaj care încearcă să-și repară acordeonul stricat ca să cânte ( sau poate o fi vorba despre talentul:) lui liviu, care este convins că aceasta nu este lipsă, ci este doar înfundat pe alocuri, așa cât să înțelegem că e vorba de o ardere internă ). Chițăiau șoarecii să doarmă pe veci păpădii – m-a luat cu dureri de cap, e drept, șoarecele care poate fi păpădie, apoi, m-am gândit că dacă e vorba de somn pe veci, de ce să nu poată fi șoarece într-o altă viață, albăstrea, dacă poate fi păpădie, iar dacă poate fi albăstrea… ( aici, acum nu-mi recunoașteți meritul, dar mâine, acolo, poate fi altfel). caii pe cer zburau valsuri se rostogoleau ca porcii pe la apus – cei care se bucură și strălucesc pe scena mare, cu lauri, virtuți, și croiesc marele adevăr literar, în realitatea din spatele scenei...se schimbă la …față, dar să știi, Liviu, doar părerea mea: în fiecare cal există și un porc). Etc. etc. Iar ultima strofă, tinere ține minte îmbucătura aceasta cu miros
de sirenă, autorul poară un dialog cu sine însuși, sau poate e un mod de a-i atenționa pe cei tinerei, care se aruncă să tragă de acordeonul poeziei, căci sirena, deși e frumoasă, nu există și nici nu e toată trup…are coadă de pește. ( sau un fel de “nu zaieț, pagadi!” –las că vă arăt eu). Acordeonistul trage și împinge burduful, poate vede și aude cineva.

că mi-a dispărut steluța, bucuros pentru revenirea sclipirii, am venit cu răspuns.
Adrian Pop, pentru mine comentariul e puțin ambiguu. Adică a chiar apărut "Autorul acestui text nu mai acceptă comentarii la acest text", sau este viziunea cititorului. asta pentru a fi convins că restul comentariului e șugubăț.
Anca Roșhu, e bine că s-a remarcat. Am zis mai sus care a fost intenția. Ideea cu țevile de eșapament mi-a venit instant, fără nici o aluzie masculină.
Silvia Goteanschii, inițial nu am împărțit poezia pe strofe. Mi se părea ușoară citirii, apoi mi-am dat seama că cititorul va fi derutat. Desigur, fiecare imagine are un sens pentru mine, dar nu știu care va fi percepția cititorului. Cred că lecturat pe scenă, ar stîrni aplauze, tocmai pentru nonsensul inițial.
Asta a stîrnit și aici, cel puțin atenție.

Vă mulțumesc de trecere și am încredere în obiectivitatea și sinceritatea fiecăruia. Specific, textul a pornit de la o dispută (niște dispute) care m-au amuzat dar și necăjit.

P.S. Era să uit, în poezie nu am scris, lupul are cojoc de oaie sclipitoare la guler. Și pun aici: cine are urechi de auzit... să-și ascută auzul.

Vasile Munteanu, sănătate!

eu ma refeream la textu' din linc
de aia am zis de brus, parca el juca-n intrarea dragonului

Ok. Am înțeles, nu-l citisem.

poezia e ceva mai puțin elucubrantă decît argumentarea (tot suprarealistă) a steluței, la rîndul ei, un poem în sine. fără supărare, cam de-aceeași factură. Liviu, și eu cred că rămîne doar haioasă. mai mult...

Radu, mersi de trecere. E cel mai mișto comentariu de aici. Elucubrantă e și steluța, și prezențele pe aici. Asta numai în sensul de absurde :)
Revin cu explicația, poezia aceasta și-a făcut treaba. Și sper că e de bine.
Am putea propune un atelier de destindere. Silvia a înțeles și a punctat.

Un acordeon cu "stea in frunte". Fiecare intelege sensul dupa intonatie. Ideea unui atelier de destindere mi se pare cea mai buna. Cat despre "animalutele" folosite pentru "intonarea" melodiei, sunt sugestiv alese. Cel mai mult imi plac "soarecii" care vor sa adoarma "papadiile". O poezie cat se poate de moderna ar spune unii. " imbucatura cu miros de sirena" si-a atins scopul. E de bine.

o plăcere trecerea dumneavoastră. ați punctat bine. Vă mulțumesc.