Poezie
bilet de adio
2 min lectură·
Mediu
sunt îngropat sub alb
nu-i raiul
ninge pe-o lamă de cuțit
de mult cuprinsă de rugină și dezbrăcată de plăsele
atâta mizerie dar în sfârșit e pentru toți destulă zăpadă
norii au coborât la pământ
cum sunt spălați morții să vadă
și-o cârpă își plimbă peste dinții mei
gustul sincer al vinului
aici aici insist în dreptul plexului solar
rămâne întotdeauna o pată
de n-ar fi diformă aș crede că-i viața
de n-ar fi rubinie aș crede că ești
și tresar în somn și apuc
lucruri cu disperarea treazului
iertați-mă de clevetirea voastră dacă
o crimă voi înfăptui
pentru că ninge pe-o lamă de cuțit și s-ar putea să fie raiul
iar eu sunt atât de credincios încât
îmi trece prin inimă să mă conving
mai hotărât ca niciodată aleg
să nu rostesc dezamăgirile viului mai departe
toarnă-mi încă un pahar pentru nopțile în care voi întoarce
sufletul meu ca fumul pe coș
iar tu vei crede că în lipsa mea crivățul
a reușit în sfârșit focul să stingă
în sfârșit în sfârșit în sfârșit – tu deschide
sunt învățat a intra fără a bate la uși
primește la masă această zăpadă
iar din cel ce am fost sunetul
în el am trăit lui m-am închinat în el am primit semnul
celor veșnice
iertați-mă de clevetirea voastră dacă
scriind acestea nu mă sinucid
atâta mizerie dar în sfârșit e pentru toți destulă zăpadă
norii au coborât la pământ
cum sunt spălați morții să ne vadă
055398
0
cum sunt spălați morții să vadă” nu-mi place deloc cum sună;
în s5 în loc de „dezamăgirile viului” aș fi încercat „dezamăgirile vinlui”
idem inversiunea din ultima strofă
sugestie generală: aș evita apropierea oximoronică (mizerie-zăpadă) – e foarte aproape de clișeu
părere generală: bună – atât timp căt mi-a adus aminte de Borges, nu știu de ce.