plin de Duh Sfânt și înțelepciune marginile lumii le-a sfințit
dezvăluind cu privirea istoria de la Adam și Moise
brațele lor ți-au deschis ușa spre ceruri
pietrele își căutau locaș de împăcare
apa rece ca gheața stinge focul ce mă încojoară
zidurile se prăbușesc ca într-o goană înspre pământ
moartea răscolește prin cenușă bântuind prin unghere
o febră ciudată rătăcește la întâmplare
ne mișcăm în lumina zilei
nopatea îmi ocolește privirea
întorcere în hățișurile visului
cu ochii lipiți de tavan îndulcesc tăcerea-ți
gândurile se încurcă în ițele clipelor
cu teamă în suflet
Bucură-te Fecioară !
că Fiul tău te-a mutat întru cele cerești
ocrotind lumea cu binecuvântarea-ți
genunchii se apleacă întru slavă
măslinii duc parfumul lor ca ofrandă Ierusalimului
mormântul
de-o bucată de vreme mă bântuie glasuri reci
închipuiri cuprinse de negura nopții
adunate prin unghere chipurile ciudate
seceră prin lanuri vise și inimi
îngerii cântă în casa
te-am primit ca pe un cântec necântat încă
ochii sorbeau cuvintele precum pușcăriașul libertatea
visurilor dintre ziduri li s-au pus zăbrele
un capitol e prea puțin să dezline durerea
adunată în
visez!
încă
pic de somn
doar
cântecul acesta mă desparte
de îngenuncherea nopții
aud șoapte
îmi dezmorțesc brațele
ceva nedeslușit mă cuprinde
oglinda mă privește
pierdută și
în zori când liniștea
își revarsă lacrima peste ape
vivaldi într-un anotimp al iubirii eterne
orchestra cântecul pescărușilor
pescarii mrejele peste depărtarea purpurie
mi-am întins brațele
picioarele scrâșnesc din încheieturi după lupte epuizante
foamea și disperarea mă aruncă în fața inamicului
noțiunea timpului nu mai poartă legătura cu întregul
de unde să știi că e noapte sau
E dimineață! Soarele deja și-a făcut prezența peste lume. Este o zi ca toate celelalte și totuși o zi ce pentru unii poate însemna enorm. Pentru el, această zi înseamnă mult mai mult și anume
din cer fără veste s-a făcut un vuiet în chipul limbilor de foc
râuri de apă vie vor curge în pântecele apostolilor
în nevinovăția lor încep să propovăduiască
în toate limbile pământului de sub
La Biblioteca \"V.A. Urechia\" din Galați va avea loc miercuri, 10 iunie ora 11.00, lansarea volumului \"a mic de mână\", autor Valeriu D.G. Barbu. Poetul Valeriu Barbu nu se află la prima
te chem lumină găzduindu-mi chipul
și vom uita trecutul cu umbre prin unghere
îți scriu dintr-o țară îndepărtată
singurătatea e ca un căuș în care poți ghici
multe dintre vorbe sunt pete de
Motto:It is a nice foreigner, send him fucking home
it is too dark his fucking face and song
It is too night in his eyes but first love him in the rain love him
and send him fucking home…It is too
Să nu credeți că
sunt indiferent atunci când pieptul îmi este plin
de cântec
singura amprentă schimbătoare e timpul ce mă imită
în nopțile fără stele
plămădindu-mi o nouă închipuire
sub creștetul
Pe 25 martie, la Muzeul de Istorie din Constanța( Piața Ovidiu) ora 13:00,va avea loc lansarea volumului Tablele împărțirii, semnat Valeriu Dg. Barbu. Autorul împreună cu editorul acestui volum
soarele cu aripile sale depărtează norii fără cuvinte
ploaia fulguind a martie se rostogolește peste pământ îmbrăcându-l în alb
visul se împrăștie în țăndări plăsmuind nostalgii târzii
salcâmii
în seara asta îți voi vorbi despre mine
mirosul vag al neîmplinirilor
îmi răscolește amintirile
cu broboade de gânduri pe frunte
îmi place să ascult cântecul inimii
îmi place versul chiar
Motto:It is a nice foreigner, send him fucking home
it is too dark his fucking face and song
It is too night in his eyes but first love him in the rain love him
and send him fucking home…It is too
cântecul primăverii învie natura
răscolind simțirea pământului în firul ierbii
spiritul Dragobetelui coboară peste lume
să nuntească anotimpurile cu oamenii
mesagerul nopții ne întunecă
Timpul e ncruțător, uneori cuprinde în el toată dulceața lumii, alteori se împarte pe clipe și oameni, după un timp se așterne uitarea… strivesc sub negrul tălpilor, albul imaculat al zăpezii,
ispita ochiului ar rămâne necunoscută
neatinsă de timp dacă nu am culege roadele veșniciei
sunetul nopții străbate cuvântul așezându-l ca vers
trupul umbrit presimte clipa ce se frământă în