Cântecul ei albastru

de-o bucată de vreme mă bântuie glasuri reci închipuiri cuprinse de negura nopții adunate prin unghere chipurile ciudate seceră prin lanuri vise și inimi îngerii cântă în casa Domnului adunând râurile în ochii cerului pământul și-a deschis neputincios brațele copacii și-au desfrunzit aripile pe marginile drumului heruvimii cuprind cuvintele ca într-o îmbrățișare îngenunchind suspinele în pădurea fără pădure