Universul e plin de forme și culori în care alte culori nălucesc, în care alte sunete vibrează. Dincolo de marile și eternele decoruri ale naturii pământești, cerul își boltește imensa lui cupolă și
După: [Moonchild]
îmi scutură copaci pe pleoape trupul lor
călcând pe urme pașii
cu viața mea în cârcă
pâlpâie abisul privirea fulgerată
iar brațul tău petale
de muguri să pocnească
săruturi ale
pe harta sculptată cu vise haotice pipăi cu inima toamna despodobită de vraja mirosului de floare doar doruri călătoare mă liniștesc și simt în mine strângerea negurilor vremi
frunzele se joacă cu
Când vorbim despre un univers poetic o facem de obicei în legătură cu poetii consacrati. Ei sunt aceia care prin opera lor ne creează în mod incontestabil impresia și ideea de univers, de cosmos…
îți povesteam despre mine
scormonind cu aripi de fluturi
trecutul
la jumătate de august s-a copt
albul înțelepciunii preziceri
sub semnul biruinței
mâini ridicate
speranța
condamnă
goblenuri
Azi
E timpul fructului în dăruire
E timpul în care nimic nu este întâmplător
Timpul în care sentimentul o ia înaintea gândirii
E timpul când gândul se fortifică
Azi
E timpul în care toți se bucură
Astăzi vi-l aduc în fața voastră pe cel care în decursul celor 2 ani de acticvitate pe poezie.ro a reușit ca nimeni altul să transforme Negrul în Alb. Intrarea este liberă, vă aștept să-l cunoașteți
Voi ști oare de ce și pentru ce am trăit?
Mi s-a dat lumina și-am spart-o în mii de cioburi să pot umbla în umbra ei. Am primit ca dar al nașterii fulgi mari, ca din ei, peste câmpuri, să zidesc
lumini zgâriate în veșmânturi
coboară Bucegii
râuri adunate din sărutul norilor
pe buze petale de fluier așează
erau
mărăcini cândva
înconjurați de bocetul pământului
neștiut de nimeni își citește
Singurele cărți care contează în ochii mei sunt cele despre care s-ar putea spune că autorul lor ar fi murit sufocat dacă nu le-ar fi scris. (Julien Green)
Adrian Munteanu își face intrarea pe
pe buza lumii răsaduri de inimi
zămislesc fântâni de vise
săruturi ale nemărginirii ani
numără
să ne iubim închipuind lumina zilei
umbra cuvintelor blânde de sete
treci prin foc
inimă
Avem privilegiul de a trăi în mijlocul unei necontenite efervescențe poetice. Fiecare generație ne oferă florile sale cele mai alese dând încredere și noblețe poeziei dar și o undă de prospețime și
Astăzi vă propun un profil poetic distinct – Alina Manole. Cititnd-o simți încă de la început cum se înalță din frăgezimea poemelor, din lucirile lor argintii sau policrome, o prezență deosebit de
Pentru fiecare dintre noi, indiferent că suntem cititori sau poeți, apropierea de cuvinte nu poate fi înlocuită cu ceremonialul de taină al lecturii. Vă invit să ne îndreptăm lectura noastră de
vântul împietrit la cap de zare
tâmpla vieții răstoarnă timpul
amăgirilor albastre
unde totul se-mplinește doar într-însul
alint al cărnii somnoroase
o mână palidă întinzi spre mine
sufletu-mi ca o
departe de crepuscul zăpezi imaculate mi-ai promis
sub pleoape roșii somnul gigant caută
izvoarele se preling cu ochi de rouă
petale uscate lan de mărăcini urma sarutului vremii
mă caută dincolo
Poezia e singurul copil al Adevărului cu Minciuna: are firea tatălui, dar se îmbracă în hainele pe care le are de la mamă, pentru că lumea se bucură s-o vadă astfel.( Nicolae Iorga)
Bogdan
nepuntincios îți este ochiul
imi fluturi prin fața inimii
incantații de sunete adunate în nopțile unui fruct întreg
începutul și sfârșitul
în foșnet adânc de taină se zbat în potir
cuvintele le
de ieri
am început să pictez cu privirea
cu roșu liniile și punctele despărțirilor
în verde trupul răstignit pe altarul iubirii
cu mâinile descifrez cuvintele încrustate în taste
necuvintele se
între tine și cuvânt
ceasornice
cu limbile căzute
A împărtăși bucuria cuiva, e a-l înțelege pe jumătate.
clepsidră asfințind în clopote
de jar limba de clopot
amurgește
senina vale-a vieții
Daniel
peste fruntea palidă
uimit sărutul
zugrăvește icoane
Să ne unim dorurile într-o spirală a timpului
dorul dor
\"Icoană pe icoană
dor nestăpânit
de sărutarea vremii\"
Monica Mihaela Pop
sărutul
Adevărata poveste a aripilor de catifea, care a constituit baza Invitației la zbor adresate vouă, este simplă și poate părea copilărească. Dar ce e rău în a mai putea fi copil măcar pentru o