Maria Prochipiuc

pe harta sculptată cu vise haotice pipăi cu inima toamna despodobită de vraja mirosului de floare doar doruri călătoare mă liniștesc și simt în mine strângerea negurilor vremi frunzele se joacă cu

Când vorbim despre un univers poetic o facem de obicei în legătură cu poetii consacrati. Ei sunt aceia care prin opera lor ne creează în mod incontestabil impresia și ideea de univers, de cosmos…

Azi E timpul fructului în dăruire E timpul în care nimic nu este întâmplător Timpul în care sentimentul o ia înaintea gândirii E timpul când gândul se fortifică Azi E timpul în care toți se bucură

Astăzi vi-l aduc în fața voastră pe cel care în decursul celor 2 ani de acticvitate pe poezie.ro a reușit ca nimeni altul să transforme Negrul în Alb. Intrarea este liberă, vă aștept să-l cunoașteți

Singurele cărți care contează în ochii mei sunt cele despre care s-ar putea spune că autorul lor ar fi murit sufocat dacă nu le-ar fi scris. (Julien Green) Adrian Munteanu își face intrarea pe

Avem privilegiul de a trăi în mijlocul unei necontenite efervescențe poetice. Fiecare generație ne oferă florile sale cele mai alese dând încredere și noblețe poeziei dar și o undă de prospețime și

Astăzi vă propun un profil poetic distinct – Alina Manole. Cititnd-o simți încă de la început cum se înalță din frăgezimea poemelor, din lucirile lor argintii sau policrome, o prezență deosebit de

vântul împietrit la cap de zare tâmpla vieții răstoarnă timpul amăgirilor albastre unde totul se-mplinește doar într-însul alint al cărnii somnoroase o mână palidă întinzi spre mine sufletu-mi ca o

departe de crepuscul zăpezi imaculate mi-ai promis sub pleoape roșii somnul gigant caută izvoarele se preling cu ochi de rouă petale uscate lan de mărăcini urma sarutului vremii mă caută dincolo

Poezia e singurul copil al Adevărului cu Minciuna: are firea tatălui, dar se îmbracă în hainele pe care le are de la mamă, pentru că lumea se bucură s-o vadă astfel.( Nicolae Iorga) Bogdan

mângâierile dimineților calme rămân ascunse în cumpăna nopții nehotărât tic-tacul bate cuminte tainele tăinuite neștiute adâncuri mă vei găsi unde ceața mă paște glasul tăcerii coace poamele

de ieri am început să pictez cu privirea cu roșu liniile și punctele despărțirilor în verde trupul răstignit pe altarul iubirii cu mâinile descifrez cuvintele încrustate în taste necuvintele se

între tine și cuvânt ceasornice cu limbile căzute A împărtăși bucuria cuiva, e a-l înțelege pe jumătate. clepsidră asfințind în clopote de jar limba de clopot amurgește senina vale-a vieții Daniel

peste fruntea palidă uimit sărutul zugrăvește icoane Să ne unim dorurile într-o spirală a timpului dorul dor \"Icoană pe icoană dor nestăpânit de sărutarea vremii\" Monica Mihaela Pop sărutul