Testament pentru iubire

Cred că este unul dintre cele mai elaborate texte pe care l-ai scris. Am observat ceva însă: Dacă amesteci versurile nu se schimbă mare lucru. Asta poate să însemne că fiecare vers în parte poate sta de sine stătător, fiecare strofă la fel, își pot trăi viața și separat. Că e bine sau nu asta timpul și cititorii vor spune, mie personal mi-a plăcut, deși textul este cam lung și la un moment dat am avut tendința să sar peste unele pasaje.

Liviu - îți mulțumesc, dacă tu ai reușit să ajungi la capăt e de bine, și iar zic că părerea ta contează foarte mult pentru mine. Interesant ce ai sesizat cu schimbarea versurilor și mai ales statornicia unui vers, și așa cum spui tu poate e bine sau nu, ce pot spune... e un text de suflet și restul mai vedem... te mai aștept și altă dată cu păreri critice, contează foarte mult pentru cel ce scrie.

niciodata eu niciodata tu. am incercat raspunsul acolo. multumesc pentru ce am gasit.

Splendid.

ps
As scoate ultimul vers.

\"Și noaptea albă parcă n-o resimt
Cînd eu mă tu… tu niciodată eu!\"

De nicăieri în nicăieri plecând venit...

Am citit rând cu rând un text pe care nu cred că l-aș putea aprecia la adevarăta sa valoare. O răbdare uimitoare de a citi și vedea printre rânduri, de a aduna cuvintele și a le pune cap la cap; felicitări Maria pentru un text pe care l-am simțit prin tot frigul din furiile mele de acum.

Prea frumos pentru a fi scris de un om, așa că am să te ridic la rangul de înger.

D.C.

Poezia ta este perenă, nu va fi uitată niciodată și poate fi pusă alături de poeziile lui Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Lucian Blaga, fără a face umbră, căci valoarea ei străluminează din prezent către viitor.
Îmi dai senzația că scrii lejer, ideile vin proaspete desfășurate fecund într-un flux poetic concentrat și vast, ca un val –tsunami care pătrunde până în inima sensurilor.

Nici nu vreau să mă refer la conținutul acestui text pentru că este ilizibil, plin de greșeli gramaticale și de scriere. Cu un asemenea text fiică-mea ar produce o adevarată tragedie în familia noastră la examenul de capacitate ce o așteaptă (examenul de limba română, desigur)

\"cu-n\" \"sfredeleaza\" \"veri\" fara doi de \"i\" grafie aleatoare cu \"î\" sau cu \"â\" \"dormitând\" \"pământ\" \"decît\" etc etc...
Pagina asta ar fi plină de rosu inainte sa apuci să o citești pâna la capăt.
Corectează Mărie dacă vrei păreri... nu sfredeli, lasă-i pe alții să sfredelească, tu pur și simplu pune mânuța și corectează!
Bobadil.

Maria, inainte de a incepe acest comentariu, am ezitat in a scrie sau nu ceva aici.
Dar, fie ce-o fi, alea jacta est.

Ma gandesc atat, daca nu poti face nimic cu strofele acelea scrise italic (inclinat)? in sensul sa le schimbi nitel, sa le scuturi nitel de ... uf, de izul de telenovela?
citez:
\"Vorbești cu el în șoaptă,
te aud ce spui...dar cine\"

\"nu crezi în anotimpurile reci,
și aștepți sărutul meu fierbinte să te atingă...
...imagine...vis...dor
...oglindă\"

\"Privesc-napoi spre tot ce-a fost,
Și nu-i nimic uitat de mine...
Cum a trecut?...nu știu prea bine\"

\"Am să rămîn toată viața,
cu nostalgia buburuzei așezate în palmă,
cu bucuria liniștii și-a păcii,
cu sinceritatea căldurii sufletești... \"

si..in fine, si mai ales finalul...

\"Căci viața ce e dată, a fost un drum - cărare,
și ceea ce rămâne... rămâne ceva oare?
Un vis...
o bucurie...
sau poate o supărare...
Și totuși... toți avem un suflet...
și o iubire mare! \"

---------------

te rog. si cu puzderia de puncte-puncte.
fa ceva cu ele.
nu scriu mai multe, sper doar ca m-ai perceput si inteles corect.

P.S.si totusi, chiar e text recomandat???

Poate ca unora dintre cititori, le-ar trebui mai multa rabdare ca sa decodeze aceasta poezie care de fapt, e un dar. Am sesizat ca versurile scrise italic, apartin unui autor de pe poezie.ro, Maria incercand sa le imbine intre ele, sa le contopeasca cu ale sale cuvinte, ganduri, simtiri.
Testamentul fiind o scriitura in care se exprima dorintele ce urmeaza a fi implinite, se pare ca si iubirea iti va da ascultare Maria.
Textul imi pare ca un bulgare care se tot intregeste, amplificandus-se pana la final.

La multi ani, celui caruia i se dedica!

dacă și ăsta e un text de recomandate,atunci nu știu ce să mai zic..;poate or fi și versuri valoroase sub tonele de balast,eu nu le-am văzut,sau n-am avut răbdare..;în rest, parcă cineva se încăpățânează să ia toate clișeele în plin:versuri moralizatoare\"trăiște prin adevăr omule,căci numai astfel vei dăinui\",rime banale \"bine,mine\"\"cărare,oare\"..,apoi sunt câteva cuvinte care atâta se repetă,în tot felul de combinații și figuri de stil, încât ajung să-și piardă
orice sens\"suflet\"\"lumină\"\"timp\"..:\"noaptea timpurilor\"\"timpuri,locuri..\"\"să fac parte din timpul acesta\"\"leagănă timpul\"\"vălul timpului\"\"timpul începe să înregistreze\"....,și multe altele,mă opresc aici,poate vrea și altcineva să comenteze

dominic

e cumplita visarea asta cand toti (toti) avem un suflet (bun) si verde si rosu si albastru (ca ceru) si nu stiu prea bine de ce (de ce?)
m-am oprit aici.

Citesc aici roș verde și albastru și mi se face dor de casă (sau îmi trezește imnul partidului?). Apoi găsesc un acord greșit sau am uitat limba română (pe-a câmpului plete, stimată doamnă/domnișoară?). Am venit, am băut, m-am și scremuit, pardon, scrumuit, conform poeziei. Privesc înapoi, încerc să fac parte din testament (doamne-ferește!), încerc să trăiesc prin adevăr: poezia este mediocră, domnilor, e lungă și plictisitoare ca o zi de vineri la serviciul de relații cu publicul. Sau de aceea a plăcut? Vox populi.

Sorine - mă întreb dacă aici ești tu cu adevărat, ai reușit să pătrunzi în lumea poeziei ( dacă o fi aici așa ceva) uneori zborurile sunt frânte de cuvinte, de oameni, dar mai ales de sentimente. Cum de ai reușit tu să atingi atâtea coarde sensibile ale sufletului meu? Amintirile nu trebuie să doară, amintirile ar trebui să fie cele care aduc doar bucurie, dar vezi nu e chiar așa cum bine ai intuit. Dacă și iubirea are părțile ei de suferință, atunci probabil așa e normal să treci prin toate stările să le poți cunoaște în adevăratul lor sens ca să poți iubi mai mult, să te poți dărui. Unele urme rămân… Si totusi iubirea nu moare! Doar se ascunde cateodata, pentru a fi cautata si descoperita în ungherele cele mai întunecate ale inimii. Iubirea nu piere! Ai dreptate textul acesta cuprinde în el toate gândurile mele adunate pe parcursul a patru luni de zile, uneori cu cu zâmbete, alteori cu lacrimi, dar de cele mai multe ori cu sentimentul că te regăsești în celălalt…

Victor – mulțumesc pentru versurile comentariu puse în pagina ta, m-am regăsit acolo așa cum numai tu mă poți vedea, dincolo de ceruri…

Dane- comentariu pe măsura ta, am să scot ultimul vers cu toate că nu-mi aprține, știu că tu nu spui gratuități, și iau cuvântul splendid drept etalon de apreciere, știu că ești scump la cuvinte și totuși…

Doru – uite vezi, îmi place ultimul vers specificat de tine la nebunie cu toate că e al meu. Și eu am citit fiecare poem din care am luat versurile așezate printre ale mele, rând cu rând să le pot găsi înțelesuri, să mă pot modela după ele, chiar dacă nu au valoare literară deplină, acolo sunt gânduri pe care le-am rânduit așa cum am simțit în acel moment, oricum așa rămâne. Ce-ți veni cu îngerul? sunt prea ,,bătrână’’ pentru rangul acesta, dar cine mai poate ști, se întâmplă minuni și în lumea aceasta, îți mulțumesc suflete de catifea cu zâmbetul în priviri și cuvântul în inimă!

Răzvan – prea mult spus, ori ai vrut să fii ironic, nu știu cum să iau aceste cuvinte alte tale, fiindcă nici nu vreau să te superi în cazul în care nu înțeleg, eu sunt la umbra lui Nichita și îmi place să zăbovesc ore în șir. De scris, scriu lejer, dar uneori complic prea mult lucrurile și poate îți dau dreptate în: ca un val –tsunami care pătrunde până în inima sensurilor.

Andu Moldoveanu – un text ilizibil cum bine și intenționat ai vrut să menționezi, plin de greșeli gramaticale și de scriere, mă bucur că nu mai sunt fica nimănui, că cine știe ce tragico-comedie ar fi ieșit din limba aceasta electronică, desigur. Norocul meu, că am reușit să trec și prin examenele de litere cu profesori renumiți din Iași și să nu observe, că nu mai știu nici a scrie, darmite a folosi noua grafie aliatorie. Școala româneacă de lingvistica - sectiunea Iași nu a adoptat scrierea cu \"â\" sau alte… versurile care sunt scrise așa cum bine ai remarcat aparțin unei persoane speciale (probabil și pentru tine… și este greu să uiți), care e undeva prin capitală și fără să vrea s-a adaptat scrierii de la Iași. Referitor la cuvântul sfredelează (dacă îți place mai mult poți folosi sfredelească)- îmi aparține, poate apare ca neologism, cine știe, inventez, fac parte dintr-un colectiv de inventică. După tine pagina mea ar fi ca o jertfă, înroșită de negrul de sub limbă sau cine mai poate ști ce… Nu am cerut păreri domnule Andu Moldoveanu, am pus textul și l-am lăsat în bătaia vânturilor, și mie îmi place lupta, dar pentru o cauză dreaptă, cu morile de vânt nu am încă rangul… Să trăiți am înțeles( pe vremea facultăților mele mentale se făcea armată, nu sunt decât sergent în livretul militar și trebuie să mă execut superiorului)!

Florina- o părere, două, contează, chiar și mai multe, și ce poate fi mă întreb? Desigur că trebuie să dezvălui un secret, textul acesta este o dedicație, iar versurile italice or avea izul acela de telenovelă, dar după mine au în ele sentimente pure, sunt scrise de un adolescent (la timpul respectiv așa era), sigur că privite acum par altfel, dacă autorul o să vrea să le modifice o va face, mie mi s-au potrivit de minune la ce am vrut eu să exprim, am încercat să mă modelez după ele, și apoi nu uita că și eu sunt adolescentină în ce scriu. Oricum părerea ta contează foarte mult pentru mine și îi voi sugera să revină asupra acestor versuri, mie mi s-au potrivit, fiindcă am văzut în ele persoana așa cum este ea și acum, chiar dacă nu mai e adolescent, ci se apropie de vârsta maturității depline. Textul acesta nu s-a vrut la recomandate, era suficient să ajungă doar la suflete, probabil că din toate cîte erau în acel moment în pagina de texte a avut cât de cât valoare… Dar nu asta contează că este sau nu la recomandate, că este sau nu la fierbinți, important este că mesajul acesta a ajuns acolo unde trebuia, și faptul că și tu te afli aici și l-ai citit, l-ai analizat, pentru mine este o mare mulțumire. Mereu învățăm! Mulțumesc!

Codrina - tu suflete, ai mers mult mai departe de mine, așa cum o faci de fiecare dată, ai încercat așa cum bine ai spus să decodezi ce se ascunde dincolo de italice și gânduri, dincolo de toate acestea există un suflet la care țin foarte mult, dincolo de toate acestea, există două suflete care mă iubeau înainte de a mă cunoaște, mă descoprise copil acolo printre versurile mele, mă descoperise mamă și nu în ultimul rând femeie. Mă bucur că reușeșeti să mă citești, că mi-ai înțeles simțirea, dar mai ales că te-ai apropiat cu sensibilitate de cuvinte, le-ai căutat înțelesurile. Da, ai dreptate noțiunea de testament exprimă niște dorințe, unele s-au împlinit altele se împlinesc (fiind un testament special), iar altele vor rămâne doar amintiri…că, demult în vremuri mult prea îndepărtate sau prea aproape a fost o Marie, ce iubea cu sufletul, colorând iubirea în nuanțele luminii. Și da: La mulți ani! Iubirea nu are vârstă!

Dominic - en-gros în cuvinte, ce pot eu să fac dacă nu ai puterea să te ridici deasupra balastului, și îmi pare cu regret, dar textul acesta nu are nici pe departe intenția de a folosi versuri moralizatoare, dar daca asta ai vrut, e de bine și așa, aici nu se vrea să fie rimă, sau poate da, dar nu ai specificat ce fel de rimă dorești, dacă cauți bine, sigur vei găsi o rimă împerecheată. Îți mulțumesc pentru asocierea de rime, e chiar foarte interesant, m-am gândit să le folosesc în următorul meu text. Ai intuit foarte bine cele trei cuvinte care se repetă în text: \"suflet\" \"lumină\" \"timp\", fiindcă am insistat poate prea mult pe aceste elemente pentru că defineau prezentul acestui text…puteai să mergi mai departe că era foarte bine, sunt lucruri interesante pe care le-ai descoperit, ai dat totuși balastul și ai pătruns la miezuri…

Dorin – nici eu nu știu nika, rămâne să mă apuc de scris testamente pe hârtie, de ce? m-am oprit aici.

Petre – nici nu știi cât de aiurea mă simt aflându-te pentru prima oară la un text de-al meu, îmi pare rău că ai probleme cu vederea și că percepi doar trei culori, într-un fel e bine, unii mai sunt încă patrioți! Referitor la acordul greșit s-ar putea să ai dreptate, în rest după om și cuvintele… mediocre

Notă: mulțumesc pentru opririle voastre la acest text, dacă nu doream opinii îl protejam, doar în felul acesta începi să te cunoști…

Poem ecou, rasfrant in mii de soapte
suflet cascada in culori tremurate.