O definiție discutabilă a pasiunii

Uite o poezie pe gustul meu! Începutul, prin acea sesizare a frigului care produce foame, mi se pare minunat. Iar finalul anunță acea uscăciune post factum, acel gol al lucidității de după... Între, e pasiunea de care vorbești în titlu. Minunat!

Cred că în versul al doilea al celei de-a II-a strofe ar fi mai potrivit \"ne-au\".

L

mă bucur că ți-a plăcut. bun venit pe pagina mea

(gestul de a ne smulge hainele nu ne-a fost de ajuns)

Eu legam versul cu pricina de următoarele, nu de primul. E ok acum că știu. Mulțam și eu de lectură. Mai trec.

Aline, un text plin de pasiune, atat de multa incat depaseste orice limita, ajunge poate la nebunia dorintei absolute. Dragostea are atatea fete si toate taioase. De la iubire la ura e doar un pas.

înfrigurați înfometați de senzații ne-am smuls promisiuni, ne-am smuls unul pe altul din tăceri de gheață ca lupii ne-am smuls inima din piept cu vise cu tot

Cand iubesti doresti reciprocitate, doresti siguranta, poate egoismul ai tinde spre declansarea unor stari artificiale de gelozie doar pentru a te convinge de dragostea celuilalt. Iubirea nu poate fi controlata, nici pornirile si nici dorul. Ea poate doar sa infloreasca sau poate muri.

ne-am smuls hainele pătimași nu ne-a fost de ajuns
pielea carnea rărunchii brațele și oasele nesătui și goi,
am crezut că ne-am descoperit

Dorinta cunoasterii celuilalt se iveste si mai clar in partea a doua. Si cand ti-ai dezbracat partenera de haine, de carne, de tot, te trezesti dezamagit. Poate pentru ca, afland toate tainele (unele ar fi trebuit sa ramana ascunse, uitate pentru totdeuna) nu mai ai nici o sursa de ispita. Atunci apare plictiseala...

Poezie cu mesaj. Mi-a placut mult. Felicitari Aline!

As face o afirmatie - poate zic o prostie, nu stiu - tu scrii altceva decat poezie. Scrii altceva si nu stiu cum sa numesc scrierea ta. Un singur lucru e clar: scrii foarte bine.

La recitire,
st

E interesant textul, dar parcă aș schima ultimul vers, cu ceva de genul \"crezusem că ne-am descoperit\"(ca să las loc interpretării: dar...).Așa cum e parcă nu se leagă. Mi-e greu să fiu mai exactă de atât, sper să mă înțelegi.

\"ne-am smuls unul pe altul din tăceri de gheață\", eșuează, cumva, în banal! N-ai putea schimba? În rest, bine. Se conturează, timid, un stil. Așa aș percepe eu...

sorin, tu știi ce spui, deși exagerezi. nu degeaba mi-am spus popa lin. adevărat, nu prea scriu poezie. iar tu, se pare că mă pricepi ca nimeni altul. mă rog poate e doar o prostie ce scriu, dar ce-are aface, este felul meu de a săpa după acele întrebări ale căror răspunsuri contează.
mulțam suflete, succese!

miruna, mă bucur că ți-a trezit interesul textul acesta. m-ar bucura și mai mult dacă ai face efortul să fii mai exactă

În forma aleasă de tine propoziția pare neterminată. Ca și cum ai zice \"am văzut\", \"am dat\", așa, simplu, fără determinări (cui?, ce?). Îmi pare frânt. Așa cum sugerez eu, cu mai mult ca perfect (sau imperfect) parcă ar fi mai bine), e ca o încheiere (care te forțează să mergi cu gândul mai departe), eu cred că se potrivește mai bine. E doar o sugestie, e ce aș face eu, textul îmi place.

acum am priceput, îți mulțumesc pentru părere. cred că e o notă personală a mea terminarea textelor așa de abrupt. la momentul de față versiunea mea îmi pare conformă ideii. textul e scris dintr-o răsuflare și publicat rapid. aștept să treacă momentul, starea, și voi privi atunci din nou varianta ta.

ioane, un anume stil sper să nu mă viziteze nicicând, deși mă simt în mare pericol aici pe site.
mersi de sugestie

ai ai aiiii… unșovaiiii…
tu ești craiul meu din rai,
și în el te-aveam, m-aveai…

Leredem, tepodum, dor de tine și de drum...

iete că dana a privit și cealaltă parte pe care în stângăcia mea am pus-o doar în titlu :))

onorat de semn

...daca ne-am putea multumi cu ceea ce primim si nu am cauta sa despicam fiecare fir de par...
O poezie minunata, dureros de adevarata, imi place ...

bella, e adevărat și nu e. noi oamenii suferim din tot soiul de prostii. dacă ceri prea mult cică ești egoist. dacă ceri prea puțin celălalt îți zice că ești indiferent. așa că, mai bine să nu ne mai gândim. mulțumesc de împărtășire

vladimir, mi-ai făcut o mare bucurie, nu atât cu steaua cât cu comentariul. ironie, asta e textul meu, ironie la maxim. poate doar în umor să ne mai răcorim mintea, nebuna.

...in definitia discutabila pe care o propui tu, nici nu putea sa te duca mai departe de atat (adica iluzia descoperirii).
Pasiunea ta nu e totuna cu Adoratia/ cand in adoratie sta cunoasterea celuilalt.
Ai gasit exact dupa cum ai cautat, iar in cazul asta rostirea ta este, de fapt, o autoironie...
Sper ca ti.a folosit!
Norocel!

vântul nu e totuna cu aerul nici solul nu e totuna cu pământul, fie el chiar de flori. nici măcar una nu e mereu totuna, iar din cele ce zboară omului nu-i folosesc aproape deloc maimuțele. prin urmare, despre foloase se pot trage adesea concluzii discutabile. pentru că foloasele sunt de două feluri. cele în sine și cele pentru sine. celelalte aproape că nu contează. de exemplu, de câtăva vreme am papagal, el are multe culori și-l las să umble prin casă, dar când nu sunt atent intră la loc în colivie