Sunt zile și nopți…

Text frumos, sensibil, pulsand o ironie amara, un fel de rasfirare a zilelor unei (sau oricarei) saptamani incomplete, fara de patimi. Intre duminica si luni (sau luni de zile - joc al duminicilor, al capetelor), numai joi?

As remarca, in mod deosebit, ca pe pe niste capete de inchis cercul, inceputul si finalul poeziei:

\"și tu care mă întrebai
de ce lacrimile mele aveau
atât de multă culoare!\"

\"cearcănele lor și cearcănele mele peste care stelele
aruncau cu vopsele\"

Frumos poem. În prima strofă, \"odată cu\".
Am reținut versul:

\"încât ochii mei vor putea număra șiruri adânci din urmă\"

Mai lucrează finalul, ai putea renunța la plural, prea mulți de \"lele\".

si mie mi-a placut si imi era dor de o poezie buna de la tine.

ce imagine faina:

La un moment dat, numărate,
erau cinci degete de luni,
cinci degete albe, plictisitor de albe, purtate de timp
Dar au trecut și ele

Trecerea timpului, a serilor albe, plictisitor de albe, trecerea incolonata topita intr-o farama de marte. Poate-i prea multa tristete in randurile tale si lacrimi in culori si cearcane... Si totusi un zambet ascuns vibreaza undeva, intr-o duminica insorita sau in vopsele de argint. Cad stele peste tine sau poate tu pornesti spre ele si razi facand o pirueta. Iar somnul fara somn brazdeaza peste chipul ridat in palme norocoase, nopti fara somn si lacrimi, siraguri de margaritar.

Mi-a placut.
st

Atît în ansamblu, cît și în detalii, impresia pe care ți-o lasă lectura poeziei tale este de lucru bine făcut. Felicitări!

Simt ca esti foarte tensionata. Muncesti prea mult la servici? Se vede oboseala sfarseala si speranta de odihna. Toate aceste perceptii ale mele sunt in spatele versurilor tale. Mi-a placut mult.

\"Mă voi trezi într-un fel de duminică, suficient de însorită
încât ochii mei vor putea număra șiruri adânci\"
frumos, în rest prea trist,...

Poem placut, prea mult joc insa, se vede o usurinta cu care jonglezi, chiar si rima, uneori expresiva, din pacate lipsita de ecou.
Textul acesta imi pare un labirint de fire de matase frumos tesute din care din pacate lipseste unul singur: cel calauzitor. Te voi mai citi,
Bobadil.

Ramanem fara degetele albe, unul cate unul, nebagand de seama ne trezim intr-o dimineata de duminica cu soare.. singuri.

Numai bine!

Amelii, bună revenire printr-o splendoare de versuri, o poezie rară în acest marte. Uite ce culeg eu din minunea ta de astăzi:

Mă voi trezi într-un fel de duminică, suficient de însorită
încât ochii mei vor putea număra șiruri adânci din urmă,
luni care se plimbau obositor prin mine,
cearcănele lor și cearcănele mele peste care ceva stele
aruncau vopsele

Poezia ta mi-a redat culoarea. Mulțumesc și... hai, hai mai departe. Te scrie, minune, te scrie.

Drag,
Ela

Lacrimile noastre cuprind toate culorile spectrului luminii:
culoarea tristetii, culoarea dezamagirii, culoarea neputintei, culoarea suferintei, culoarea tradarii, culoarea esecului, si toate nuantele obtinute din imbinarea acestor culori.
Timpul - entitate rapace, lacoma si obeza - consuma lunile, iar ramasitele \"trec in fiecare seara pe cer, incolonate\".
In palmele noastre arabescurile timpului descriu \"chipuri ridate\" odihnite duminica - simbolul repaosului si distractiei care urmeaza dupa un act creativ sau lucrativ.
Ultimul vers mi-a placut cel mai mult :cearcanele lunilor obosite de mersul prin nisipul fiintei si cearcanele noastre
se imbina intr-o culoare gri, terna, \"peste care stelele arunca vopsele\".

mi-a placut mult! ideea cu degetele, cu trezitul duminica \"suficient de insorita\"..poezia curge frumos, uneori sfasietor de trista.se simte sufletul tau din ea.
cu drag, o zi frumoasa de primvara
Cassyana

dedal, sache, mihai, razvan, ioana, ma bucur cand reusesc sa ma fac inteleasa. dincolo de aceste cuvinte, gandurile voastre au prins contur, viata, in acelasi timp cu mine. multumesc:)
alma, am corectat ...multumesc. ma bucur ca ti-a placut.
bursucel, ma simt magulita:)...
vamesu, incantata de trecere. ma bucur ca ti-a placut:)
raluca, nu, nu sunt tensionata. sfarseala nu e de la serviciu, nu e nici in general. poate e doar o viziune a unei stari de liniste care nu imi apartine doar mie. mai mult ca sigur ca poate fi generalizata, pentru ca toti facem parte din acelasi univers.
marinela, vreau sa te contrazic, anume, nu este nimic trist. e doar relativ. singura certitidine este ca ma bucura faptul ca ai lasat gandul tau. multumesc.
bobadil, firul calauzitor sunt doar eu, aici. spune-mi doar care vrei sa-ti fie destinatia:). multumesc, te mai astept.
liviu, m-a bucurat steluta ta. am sa ma gandesc la ce mi-ai spus. multumesc:)
daniela, am plecat? daca da, atunci ma bucur si eu ca am revenit printre voi:) multumesc pentru cuvintele tale frumoase.