Maria Gheorghe

Scrie ceva cu Acum și Altădată... Ning, ning de două zile, să se-adune mult alb în poveste... Ning senin, să mă înhami la vise de Crăciun, să troienim, să colindăm și să-nfiem cuvinte calde și

Deși nu ne cunoaștem, v-am visat, Domnule Profesor. După ce m-am trezit, am încercat să-mi aduc aminte... erau, toate, fragmente, unele trăite, altele netrăite. La început, eram uitată pe un pisc...

De câtva timp urc în același vagon, s-o iau dimineața din loc. Pe vagon e scris cu roșu un număr. Să fie o dată, o serie?! E din cifre arabe și romane... N-o rețin, dar o recunosc de fiecare dată

Mă adâncesc în tine, în depărtarea ce se lasă între plecare și sosire... E o cădere de stea în mână, deja întinsă de noaptea albă vegheată în taină de lună... În casa dinspre stânga,

Într-o seară, din bunăoară, era vară,... Pe o pagină din \"Dilema veche\",...era vreme de chestionar,...și nu a unuia oarecare, ci chiar al lui Proust. Mă delectam cu răspunsurile unor celebrități

rătăcesc în sloterisme zelkanând vise și flori, iar pe cea mai strâmtă cale nimeresc în uneori… și, din lunga amintire cu a fi și a nu fi, tu mă duci într-o poveste cu a ști și a iubi… dai cu

sunt în București de trei sӑptӑmâni... l-am gӑsit mai curat și mult mai aglomerat de la un trafic infernal... pe strada mea din București, teii miros altfel, mai aproape de...

S-au aprins luminile cu șapte fuse orare înainte Mai e puțin și dorm cu voi depărtările mele ce dor cu dor... Ascult timpul, și nu-l înțeleg, îl simt de-aici cum curge colțuros prin

Cred că o să-mi pierd mințile, că tot sunt rătăcite. Sunt orbul care sculptez atingerea cuvintelor ca apoi să fac portretul colorând sculptura. Cu dilema asta ne-am cunoscut. Au mai fost câteva

Mă scol. Ceasul încă n-a dat alarma unei zile perfecte... ......... ...................... ................................... ..... .................... .. (să pun de cafea... două cești,

Cu întrebarea \"ești bine?\" parcă ai pregăti \"o scrânteală\" a mea și eu să ți-o confirm. Întreabă-l pe manechin, dirijează întrebările spre altceva, spre mine lasă-ți bucuria, altfel, pun prosopul

Oglinda cerului e zidită cu un cearceaf alb... În jur, doar ca o părere, aud murmure într-o limbă necunoscută... Se opresc. Privesc roată. Manechine în halate albe se sfătuiesc... totul mi-e

Ne încântă \"evoluția\", dar, de multe ori, ne înspăimântă \"ireversibilul\" și, împreună, fac parte din aceeași taină: timpul... și, până când nu vom ajunge să-i bem licoarea din cupă de Y, spațiul

ce mai poți cumpăra azi, în București, cu 200 de euro, dublul pensiei de urmaș a mamei?! două genți din piele, o roșie (700 g), cinci cărți (autori români), o înghețată, o pizza la terasă, șase

Ninge ca un paradox de frumos. Când nu te voi mai iubi, mă voi îndrăgosti iară de tine. Nu pot să mă ridic... Atunci, mieii îmi lingeau din palmă sare de mare topită de ultima scrisoare, găsită de

aici, în locul ăst\' străin cu casa-n dealul cu pelin te am în viață și în vis cu numele-ți de zi-deschis în comparația lui ca... rimând cu egipteanul Ra !!!!!!!!!!!!! Calule, s-aduci bani!…

Gura metroului adevăr grăiește. Luni, chiar acum patru zile, mă grăbeam spre începutul dimineții. La intrarea în subteran, câțiva copii \"se jucau\" de-a cerșitul, întâmplare rară în acest oraș...

Fata cu scrisori în păr își acordă vioara dintr-o atingere de arcuș pe corzile pictorului care locuiește vis-à-vis de mare.................. Tu ce mai faci, părere? Mai trec din ieri în iară

...sunt tristă pe la încheieturi pe acolo… pe unde… îmi deschizi cămașa nopții cu vorbele tale… din palmă mieii îmi ling sare de mare topită pe zapadă de la ultima ta scrisoare… m-aduni de printre

Aș fi vrut să scriu în seara aceasta o poveste frumoasa, învelită de gândul când am plecat de-acasă… dar, în prag, m-am oprit nițel și-am ascultat. Se auzea cum curg lacrimi calde pe obraz, și-am

... peisajul ăsta face parte din mine, și se răstălmăcește ori de câte ori oboseala mă stăpânește... toate câte sunt se adună într-o formă străină de mine și mă doare... apar tot felul de unghere

Zile trec... unele nepăsătoare, altele (...) dureros de triste. Puține sunt cele fericite, să le facă pe toate să reziste, și să lase chiar urme de neșters, nimic să le rănească. Alte zile vin de