Casa dinspre stânga

\"Trag perdeaua,
să ascund ziua care se stinge
între plecare și atingere...\"

Iata casa in care banuim ca se naste lumina si o sa ramana
vesnic aprinsa...

\"Galben brodat cu albastru,\" un acean crud si verde! Uln

lumina aceea are culoarea plopilor fara sot.
multumesc, esti primul care mi-ai deschis fereastra de cand am intrat in vizita in casa voastra, nu stau mult, doar de-o cafea, drumul e lung si plin de porti...

maria, bine ai venit, găsesc în textul tău de aici o povestindă voce cu iz de poveste și mă înscriu cititor atent

cu iz poezesc

multumesc de trecere, popas si un pas de incurajare...

sunt o profitoare, asa ca nu vreau sa pierd aceasta ocazie sa-ti spun ca \"frunzele\" tale, de mult le fosnesc printre corzile din casa aceea pe care fiecare o botezam dupa sufletul nostru...

n-am comentat, poate pentru ca:
- n-am avut cont de accesare
- nu am calificarea, si nici calitatea comentariului, mai ales cand, de prea multe ori, ar fi ca si cum mi-as comenta propriul peisaj, cand de fapt tacerea asculta si traieste tot ce-o face sa strige din ecou...

multumesc

acesta a fost cel mai aproape de casa mea dinspre stânga comentariu pe care l-am primit în cele câteva luni de când scriu poezii pe și pentru agonia...

eu îți mulțumesc, Maria

la bună citire

cuvinte de cod, intr-un nod... galben, albastru, perdea, scara... si peste toate, revin si spun senin: au fost trei puncte dintr-un cerc... ea-l stie... si-a mai venit al patrulea punct, ca un nod si-au facut o bila albastra pe care o auzi rostogolindu-se si oprindu-se acolo unde taina tace... Intr-o bucurie amanata...

cel calator prin vise, cu bagheta fermecata ce desface coduri, si tot face noduri...fericita-as fi daca aceste simple cuvinte nu ar fi coduri, ci fire firave de fiinta...stransa intr-un ghem albastru ce se rostogoleste cu cantec pe unde pui pasul...

ma bucur c-ai trecut pe la mine si mi-ai lasat o piatra intr-o scoica ce tine taina vie...

de bine si cu bucurie, fara amanare...voi trece si eu pe la tine...