Maria Gheorghe

\"Visul\" celor \"doua jumatati inegale\" ma tinea in asteptare...de urmare, cand, dintr-o ridicare de cortina...din \"iara\" apare iar...Floarea Verii... ce asteapta clipa din ce in ce mai scoica rotunjita de-o petala din \"Floarea lui Alex\"...(http://www.poezie.ro/index.php/prose/131938/index.html)... acel \"comentariu\" al tau ar fi trebuit fi pus la \"recomandate\" si sa dea sensul de pe treptele verii...dar, cu nod greu de inghitit,...lumea s-a rasucit in jurul unui par, zicand ca din uscaciune poate bea seva de viata...dar nimeni nu se mira ca minune nu apare...astazi, tristetea m-a ajuns din urma, a luat ceva avans,...sa fie...

In felul acesta, « Floare verii » (http://www.poezie.ro/index.php/personals/1741934/index.html) prinde alt sens, chiar mai bun, in care e raspunsul Poetului cu o floare pentru Vara,...romantism in floarea postmodernismului...

zarul acela are in el un strop de magie...
maria

Maria, nostalgie, gingasie, adevar spumos din copilarie, cu zile triste si fericite, finalul m-a topit si pe mine intr-o amintire fara jurnal...

eram in clasa a V-a B si diriginta m-a incurajat: Maria, pana nu inveti sa citesti, n-ai sa fi pioniera, pune-o pe mama ta sa te asculte, uite, esti singura din clasa fara cravata...am plans mult pe ascuns, m-am retras in mine, mi-era rusine...din trimestrul trei, si cand dormeam purtam cravata...

azi zambesc citindu-te...si o lacrima blanda o las in voia ei sa cante...

caut acum in memorie numele colegilor din clasele primare, e greu cu multi, dar de Rodica, Adriana, Roxana, Oana, Grigore, Paul Novac,...parca-mi amintesc, imi sunt si azi prieteni...

cu multa bucurie si zambet te-am citit...
maria

O bila alba trece in cantec prin vacantele lui Hegel,...ca si cum venea dintr-un patrat alb pe fond alb, \"a\"-micurile si ale lui semne s-au facut din rostogolire mici tablouri...

in prima seara, cineva m-a strigat pe nume,...si-am stiut ca am aparut sa apar \"\'bunii\" de uitare...

mai departe, cum a fost la inceput, se va vedea citind alte ganduri,...tablourile din expozitia vietii, pictate de micile clipe de roua sa dea stralucire bilei albe a memoriei...

multumesc pentru \"vacanta\" unei emotii unice...
maria

nu stiu daca vizita mea e nimerita dupa vizita ploii,...doar \"un abur invelind gandurile\"...din ceasca de cafea a acestei dimineti deschisa drumului inca unei zile de August...

visul tau e o treapta din povestea ce incepe cu \"Un cantec si-un latrat de caine\", un vis ce asterne pe lumina sentimente, ca o poarta deschisa intre doua scari, iluzie si adevar, iluzia adevarului, adevarul iluziei...acolo unde se impletesc, e chemarea, acolo unde se despletesc, e tacerea...

treptele tale rascolesc cate o stare, alta, diferita,....depinde de clipa si anotympul fiecaruia care pune piciorul, de povestea lor adunata in fiecare zi pe o frunza de cais...intr-un nod fierbine si albastru...

poate-i asa cum zici,...si aici e o \"scara dubla\" pe un perete...

poate-i asa cum zici, \"alb de nu se poate\" e in profunzimi, la suprafata apare un patrat adancit ca o fantana,...mi-ar fi placut sa dai de \"casa alba, draga mie\"...acolo e izvorul...

ma bucur daca Ponna imi fura din scoici, e ca un cantec dintr-un tablou, da-i un os alb de la mine, oricum nu ma va musca...

multumesc, si-o sa incerc sa fac din gong un strigat scurt de pescarus, dimineata, sa am timp de tihna, in tacere, la o ceasca de cafea, pe insula cu \"sentimente unde\" povestea isi face drum inspre...

Curge din zar, iesite la drum...una zi cu porunca, doua zile doar cu munca,...trei, numai sa vrei, si te apropii de bujorii din obrajii ei...acum aduna...ramane un rest cu rost de tihna pentru frumusetea acestui poem fara pricina...ti-as da o jumatate de mar cu semintele din el intreg,...sa numeri si sa dai de miez,...castigator,...e undeva pe-aici, nu prea departe, pune urechea si asculta......s(o)apte! intr-o mana unde cand rasare floarea parca a nascut-o vara in diminetile cu roua...in noptile cu luna plina sau noua...oricum e de vina...fii fericit Poete, iar cand esti trist citaste-ti poemul cu vocea pe care o astepti...sa te mangaie...

Vezi tu, pentru mine, tot jocul e un cantec, altfel mi-ar fi teama sa nu-i pierd frumusetea,…chiard aca intamplarea ma azvarle pet usa, o sa tac si-o sa privesc pana-mi vine randu’…sau poate, cine stie, asteptarea pe mine nu ma oboseste,…si-o sa plec peu na din scarile dubledau cu zarul…si aleg partea care nu se vede,…apoi mut…fara sa mai schimb pionii…

Crezi ca asa e bine!?

trecui si eu pe-aice sa ma asez in joc, sa stau un pic si sa privesc,..sa-mi fac loc de niscaiva noroc,...vin din Peninsula cu cantec,...pe fasia asta-ngusta de frunza de maslin, unde gusta omu\' din poveste jocul mai din plin,..si face din pelin un alt vin,...Lacrima lui Ovidiu...

am adus cu mine sa schimb trei pioni,...unul pe o maslina...si unul pe un melc,...mai e unul, dar schimbul l-am trecut sub tacere,...oricum, el se vede de la o posta...e culcat intr-un tablou...asa-i jocul....sau nu,...intamplarea face sa iti las aici, \"o fragilitate din clipe\" al unui alt Tymp, o mica fosila de melc, o piatra ce-am gasit-o duminica trecuta pe plaja de la Oka,....aproape ca ai zice evrica!....\"aceasta nu este o pipa\",...si totusi...

Pe drum vroiam sa-ti las un comentariu, dar ajunsa la izvor m-am lasat pe o frunza ce mirosea a nuca,…si-am zis ca-s undeva pe munte…mi-am dat drumul….sa ajung in cadere un Tymp sidefiu de pe o scoica….era asa de bine sa fi un melc si sa ai atata drum de facut!...ceea ce un pera stiam era daca drumul acela o ia la dreapta sau la stanga…depinde de unde-l privesti…parca e o intersectie…de seara…

Apoi am pus ochii pe manuscris,….si lupa…si tot n-am deslusit…asa ca lebada si-a luat zborul spre cantecul Istmului…totul se petrece in privirea tandra a cantecului si latratului de caine…

Comentariu?…la o cafea si tutun cu Magritte…ca totdeauna, totu-i simplu cand in Peninsula drumul cel mai scurt dintre doua puncte e un labirint…

Am trecut…si-ti las aici ca semn o petala din nufar,…si o stea de Mare infinita…

superb tablou, pictat cu buricele degetelor inmuiate in culoare, sunet si lumina...

ti-as da o nota, cea mai inalta de pe portativ,...si o stea din privirea Micului Print...

cu bucuria acestei lecturi, spre noapte...inainte de vis...
maria

alegerea crengii de alun nu este ce vezi tu, de aceea face parte din poveste...ce legatura ai tu cu Magritte?!...una cu nod foarte tare...imp:resie de tarm de mare,...si daca privesti cu atentie Treptele verii, vei vedea ce nu se vede, pe fiecare treapta a Scarii lui Escher e scris ca in Ceasca de cafea \"aceasta nu este o pipa\"...vis si realitate? o certitudine, la Casa de pe Plaja cu suflet,...indoiala sunt cele doua jumatati inegale - care e una, care e cealalta(?!)...vezi cum se aduna si se strang toate intr-o impresie...ca un Cantec si-un latrat de câine...

ti-as canta un cant ce te desparte definitiv de Magritte, dar nu vreau sa mai astept atat de mult, dinspre dreapta, un val sa-mi aduca ecoul...

multumesc mult pentru mai mult decat tot...
pasi fericiti, oriunde ai visat sa zbori...

Anni, primesti in vizita prin anotimpul tau indesat...sa fie plin intr-o clipa?...cu autobuzul acesta 49 parca ne apropiem de o jumatate de secol prins intr-un anotimp, altul din ce stim,...tot asa cum exista si un nume pentru ziua a opta...

tot stand prin statie sa astept autobuzul, ma intreb de multe ori, cum se face ca trecerea a luat-o inainte...m-am tot uitat in urma....si n-am gasit raspuns...

imi si imaginez cum la tine in sufragerie anul are trei saptamani colorate si secolul,...un evantai cu 12 raze...

imi place sa astept autobuzul de cand cu biletele tale...

cu drag si apreciere
maria

nu numai de ortografie, dar si de acord gramatical...
scuze
...\"culorile(...)ma fac sa tremur\",...tabloul ma face sa tac pana nu ma mai aud nici pe mine, strigatul acela care poate sa darame un pod...sa sparga un dig...

ce ma bucura Anni ca te vad, te aud...biletele tale sunt totdeauna pentru un drum intre doua destinatii legate de un pod...azi renuntarea dadea tarcoale si a strigat in felul ei sa vina cineva sa-i ia locul...

ap\'ai ce sa mai spun, cand doi iti spun ca esti beat e bine sa...te trezesti inainte de-a te culca,...cred ca in noaptea asta voi privi pana la tacere si alb strigatul lui Munch...personal, am probleme cu culorile tabloului, ma face sa tremur...

multumesc mult c-ai coborat si in statia mea...poate autobuzul urmator il vom lua impreuna, cine stie?!
noapte buna!
maria

simfonie, \"sin\" e pentru sinus...

deja raspunsesem, dar nu a intrat...
bineanteles ca nu m-am suparat,...chiar acum cand mi-ai adus in casa gust si miros de delta?!...pe vremuri, in fiecare an mergeam de la mare pe bratul dragastos al lui Sf Gheorghe,...pana la mare, era un desert,...pe drumul acela m-a ranit la o mana un pescarus ranit la o aripa...cred c-a fost prevestitoare acea intalnire pe drumul fara sine pana la mare...

tot acolo, la gazda, pe care tot Gheorghe o chema, am mancat pentru prima data si unica,....tort de peste...

constructia? ai multa dreptate cand spui (citesc si eu printre randuri) ca o melodie de Chopin poate fi un strigat, tot asa cum sinfoniile pot avea numar de destin,...

eu mai am pana acolo,....cand voi ajunge,....daca voi ajunge,...azi asta a fost, o realitate care-si striga adevarul...

la tine, acolo, in Casa de pe plaja cu suflet,...pe Munte,...la cascada,...dar unde nu(?!) cantecul se insoteste cu imaginea si coboara cararea...cu un latrat de caine...

multumesc si ma bucura vizita ta cu critica,...dar si cu aduceri aminte, toate pentru mine...
maria

Vuietul Muntelui s-a facut un cantec de izvor ce curge in ulcior....fermecat de dor....sa ajunga la cascada...pe carari serpuite-n 8....dintr-un singur nod....intre Mures si-ntre Cris...se ridica zmeul cu aripi de vis...inspre Paradis...se aude-o poarta care se deschide de la o capita proaspat inaltata din fan si otava culese la anu\'....sa fie...Ponna latra la minune, parca-s soaptele din clipe ce curg agale prin clepsidra...

te-asezi...si-asculti popasul celor *două gânduri rătăcite prin desiș de Paradis*....nu-ti mai trebuie decat o....\"sara pe deal\"....si ochiul deschis al lunii...

\"In scama unui tiv gasesti oricand un motiv\"...

...de-as fi avut norocul...zarului...ti-as fi pus aici o frunza mare cu artera principala spre mijlocul muntelui...si multe carari ce coboara de pe Insula Verde spre mare...acum e transparenta...de ti se vad drumurile inimii...si tihna celui care imparte paine unei taceri si unui latat de caine...aceasta frunza as fi cules-o ca pe o soapta de pe zidurile manoasa de la Histria...

si-as mai fi pus o fotografie de august cu doua maini ca o frunza de artar ce strange in ea apa de izvor cursa din ulcior...proaspata ca o lacrima de poet...si calda...

unde am ramas?...da, se spune, doar se spune....ca nostalgia s-a asezat verde pe pietrele din gandul profund al marii,....valul, cand ondulat de lin, cand inaltat de furtuna,...le-a dat chip de alge,...privite in oglinda retrovizoare,....le-au dat lacrimi de \"algos\"...si o porunca: al(e)ge...Pictorul le-a auzit bataia inimii si a inceput sa vada...

se spune, doar se spune....ca aici e un dor de intoarcere la verde, din albastru si galben...timpul n-a vrut sa mai astepte,...nu mai avea limbi la ceas,...a luat o cupa din Lacrima lui Ovidiu...si dus a fost,...in Tymp...

la ce pagina am ramas cu Ignoranta?
si tu ai raspuns: la...

Maintenant je me tais. J’aime l’écho de ce silence. Il apporte dans les ouvertures, des descentes de printemps. Pas un, pas deux, pas trois. Tous en même temps. Ceci de Maintenant et ceci d’Autrefois. Le poète dit que les jours passés, quelque part, sur la plage avec la barque verte, tirée sur le blanc des coquillages, les pierres d’Anne ont germé le Mûr Blanc et la mer s’est vu pousser des ailes bleues. Je t’ai demandé de me dire quand mon cousin passe par-là…j’ai à lui donner une valise, un parapluie et un dé…