Visul

(Astăzi, de Sfântul Alexandru, pe dunga albastră, fac un nod cu jumătăți inegale. Imaginile dansează în acord cu Arborele Sângelui de pe scara comentariilor povestitorului, spre rotunjirea unor vechi neliniști).

Motto: Ouăle filozofului se clocesc în vârful capului, de o anumită pasăre, într-un fel anume.

Așa-mi zicea Alexis, când mă vedea îngândurat, aducându-mi aminte de geamănu Zelkanu și de zelkanismele lui. Unui necunoscut știi să-i pregătești momentul în care să-i zici: povestește-te, Omule! Dar când e vorba să te povestești și povestea asta naufragiază prin propria-ți melancolie, nu știi de unde să începi. Și atunci intri prin sarabanda începuturilor, care toate-ți par importante și de neînlocuit.

Nu opresc acum povestea nici în nod și nici în clipă. Las la pas murgul ce știe pasului să-i dea aripă.

Alexis a fost obligat să trăiască cu oameni despre care nu știa nimic. Aceștia, pentru a-l flata, îl torturau cu povești care să-i amintească despre el înaintea dispariției lui Remy, micuțul lui peruș cu care vara câștiga cât să-i ajungă pentru tot restul anului.. Convinși că nimic altceva nu-l interesa, prietenii lui mai vechi, îi cântau la nesfârșit ce s-a petrecut în absența lui. Nimic nu-l dispera mai mult. El n-aștepta decât un singur lucru (ce zici?)...

După ce a părăsit-o pe Calypso, în timpul întoarcerii acasă, Ulysse a naufragiat in Pheacie, unde regele l-a primit la curtea sa. Acolo, Ulysse era un străin, un necunoscut misterios. Exact așa mă primiseră-n cârciuma lui Herimon când am apărut cu șevaletul în spate. Toți se uitau la mine ca la un... O stinghereală pusese stăpânire pe mine când, de pe scenă, una din dansatoare mă strigă: Alexis, dai o cafea?... (Știi cine era dansatoarea? Cea care, la orele trei, noapte de noapte, visa un pește care vorbește ...)