Era o vreme când mă priveam doar printr-o oglindă găurită în mijloc. Nu știam că-i crăpată, nici măcar că tot ce văd în ea e deformat de liniile frânte pe care nici nu le conștientizam. Vedeam doar
Știi, odată am văzut întunericul cu ochii. O vreme bună n-am mai putut mângâia apusul, nici răsăritul. O vreme și mai bună n-am putut desluși verdele de roșu, ca și cum totul s-ar fi confundat
G