Sub tăcere

Dacă aș visa șerpi probabil mi s-ar părea coșmar.
Totuși la dv. în poezie e un vis frumos..
„sentimentele unde” asta mi-a plăcut... dublul sensului „unde”.

de unde? nu cumva de acolo de unde pleaca si Brouwer inainte de a trece la \"exprimare\" (matematica)?

cu ganduri bune,

Gorun

Probabil, va aparea o dubla. Ar fi jocul intamplarii din care s-ar vedea clar ca nu numai topologia are un rol important ci si cum decid sortii.

De fapt doream sa scriu sentimente-unde, dar tu, ca o adevarata Ariadna, ai prins firul labirintului. In plus, taina blandetii vine de la aceea ca-n visul acesta este vorba de-o insula. De aici sentimentul de liniste, chiar daca vietatile ondulatorii le-am numit serpi (ne le puteam numi ondulete). In plus, se hraneau din ceva care nu se dezvaluie la prima citire.
Cat despre apropierea de Brouwer, sigur ca intuitia se hraneste din topologia definita de vecinatatile deschise. Rolul deschiselor il joaca deschiderile care sunt deschise-inchise. Sigur ca intampinarea cu ganduri bune face posibila Oda Bucuriei care nu vine de la sine si nici jucandu-ma cu intamplarea.

In mine-i loc de Ariadna si-i fosnet vechi dintr-un gorun, ce Dolma Crisului o stie, cu miristea umbrind un prun... e Tympul bun de multumire si-i chiar de-o ceasca de cafea, in care formele-s deschideri si-n cornul lunii sta o stea...

Pe-acolo pe unde „bântuie” intuiția (și nu numai cea matematică), ne e un spațiu metric (se pare). Ci un topos adimensional. Unde nici timpul (obișnuit) nu există. Ci un Tymp al instantaității, fără durată. Iar vecinătățile sunt sensuri (echivalente, nu identic-izomorfe) care se strâng-desfac intantaneu în ciorchini-clusters ce reprezintă „semnificații”. Să fie vorba de un spațiu Hausdorff?

Recunosc existenta unor influente de tip olomorf, in care imaginarul ma ajuta sa identific parti de realitate si invers. Topologia definita de o familie suficienta de seminorme impinsa spre masurabilul de tip probabilist nu sunt la nivelul evidentei. Poate Cantor sa fie mai prezent decat Haussdorf. Toate astea la nivelul intuitiv al continuului si-al continuumului dintr-o boaba de mustar ori un varf de ac...

\"ne e un spațiu metric\" se va citi \"nu e un spațiu metric\";
\"un Tymp al instantaității\" se va citi \"un Tymp al instantaneității\";
\"strâng-desfac intantaneu\" se va citi \"strâng-desfac instantaneu\"

Deocamdata sentimentul olomorfiei ma stapaneste si de aici armonicitratea partii reale si a celei imaginare (care nu vine din meritul meu cat din proprietatile spatiului pe care-l cultiv). Topologia se pare ca-i condusa de o familie suficienta de seminorme, rolul meu minor, de-a dirija, tine de proprietatile locale. Intre oridine si topologie incerc o poietica cu strunirea cat mai lejera. Dadusem un raspuns ieri seara si m-am culcat. Dimineata am avut surpriza cantecului de cuc... scara mea se apropie de frunza lui Magritte, Plaja este fiica Tarmului si-a Marii si despre restul am mai vorbit... recitind acum totul, semnificatiile apar in alte oglinzi... oglinzile mele sunt precum bazele algebrico-topologice... evident ca randurile astea sunt insemnari pe o frunza de gorun... (nu-i nevoie de erata... la mine au ajuns toate intentiile... si-n scrierea mea, literele nu prea stau la locurile lor... este libertatea lor de-a ma servi cat le tine ascultarea iar eu sa le ofer atat cat le pot simti)

nu stiu daca vizita mea e nimerita dupa vizita ploii,...doar \"un abur invelind gandurile\"...din ceasca de cafea a acestei dimineti deschisa drumului inca unei zile de August...

visul tau e o treapta din povestea ce incepe cu \"Un cantec si-un latrat de caine\", un vis ce asterne pe lumina sentimente, ca o poarta deschisa intre doua scari, iluzie si adevar, iluzia adevarului, adevarul iluziei...acolo unde se impletesc, e chemarea, acolo unde se despletesc, e tacerea...

treptele tale rascolesc cate o stare, alta, diferita,....depinde de clipa si anotympul fiecaruia care pune piciorul, de povestea lor adunata in fiecare zi pe o frunza de cais...intr-un nod fierbine si albastru...

Văd că toate textele Dv au mare succes și sunt foarte citite. Puterea de sugestie din rândurile scrise este foarte mare.

Maria si Marian. Intamplarea are si ea legile ei si de aceea, ca Tympul sa-mi ramana frumos (si din alte motive evolutive), in zona poeticului am eliminat (cat am fost in stare) \"de ce\"-ul si-am lasat loc mirarilor. Asa se face ca azi, in mirarea mea am ajuns sa ma bucur tare ca amandoi mi-ati scris in aceeasi zi de pe Insula Mare, din vecinatatea Tarmului meu. Intre Tarm si Insula exista un Arhipelag pe care-l vizitam cu totii in speranta ca intr-o zi vom identifica Insula Fericirii. Povestea aceea cu nava esuata este adevarata si multi au trait aceasta poveste. Partea cealalta, cu Insula Serpilor este altceva despre care voi vorbi altadata. Deocamdata, atat. (Ca o insemnare peninsulara... este 7:54 si-i bine. pana diseara va fi foarte bine iar seara va fi plina de cantecul gereierilor. ieri seara, un greier m-a plimbat prin adancuri...)