Maria-Gabriela Dobrescu

timpul nu poate să smulgă iluzia orei când în sfârșit vom pluti deasupra lucrurilor potrivesc ceasul tău cu cifre romane și îi las secundele să se scurgă prin sufletul meu clepsidră așteptând

mi-am trimis sentimentele pe traiectoria curbă a destinului așteptând înscrierea în coordonatele unei planete visate într-o seară, în care aș fi preferat să rămân acasă și să nu-l întâlnesc

Am reușit, în fine, să-mi smulg sufletul, așa cum m-ai învățat. Numai de bine. L-am așezat într-un borcan, pentru că nu am găsit altceva la îndemână, și m-am gândit că e perfect așa. Acum îl pot

Se hotărâse greu să plece. Era Crăciunul și ar fi vrut să stea acasă, mai ales că mama sa nu se simțise prea bine de ceva vreme și îi reproșa că s-ar putea ca acesta să fie ultimul petrecut împreună.

S-au despărțit fără să-și promită ceva. Asta i-a plăcut. Nu își dorea să-i dea speranțe deșarte. Ceea ce l-a uimit a fost faptul că era prima femeie din viața lui care nu încercase să smulgă de la el

Timpul se oprise și el în loc pentru ei doi vrând, parcă, să-i ajute să recupereze anii pierduți. Fiecare se gândea în sinea lui ce crede celălalt despre el, dar nu aveau curajul să-și vorbească de

Cumpărase casa aceea dintr-un capriciu. Venea foarte rar acolo. Doar o dată sau cel mult de două ori pe an. Prefera să vină toamna. Nicăieri amurgul toamnei nu i se păruse așa de straniu. Probabil că

Pierderea părului fusese o grea încercare pentru ea. Nu bănuise nicio clipă că această întâmplare nefericită îi va marca întreaga existență. Odată cu părul și-a pierdut fără să aibă nicio vină prima

Dorințele ei nu au fost niciodată prea mari. Se mulțumise întotdeauna cu puțin. Dacă alte femei visau bijuterii de valoare, croaziere de lux, mașini scumpe, ea își dorea doar să se plimbe prin

S-a gândit că nu e bine să refuzi o ultimă dorință și s-a dus. O impresionaseră rugămințile disperate ale mamei lui. Ce poate fi mai dureros decât moartea unui copil? Ce pedeapsă mai mare ar putea o

Stătea lângă fereastră și privea în gol. Era oare timpul să-și contabilizeze existența? Astăzi, căutase ceva în dulapul cu trecuturi și când a ridicat capacul unei cutii a văzut pantofii de

Lume multă…Concurs de creație…Premiul cel mare, o excursie la Polul Nord pentru primii cinci clasați, o ademenise din prima. Una dintre marile lui dorințe era să ajungă la poli. S-au înscris amândoi.

A plecat fără să zică noapte bună. O durea. Nu mai era loc nici măcar de noapte bună? Cu câteva seri înainte îi spusese somn ușor. I se păruse familiar și a vrut să-i zică ceva, dar a renunțat pentru