Lyset și ploaia
Lyset stătea ghemuită în fotoliu cu genunchii strânși, sprijinindu-și capul pe ei. Afară ploua și parcă vântul nu mai bătuse de mult așa. Ura ploaia. Se gândea cât o iubise în copilărie. Își amintea
MDMaria-Gabriela DobrescuIubiri debusolate
Toată seara își numărase tristețile. La un moment dat pierduse șirul numărătorii. Nici nu era de mirare. Nu fusese niciodată bună la matematică. Și-a dat seama că trebuie să se adune și să-și facă un
MDMaria-Gabriela DobrescuLabirintul toamnei -V-
S-au despărțit fără să-și promită ceva. Asta i-a plăcut. Nu își dorea să-i dea speranțe deșarte. Ceea ce l-a uimit a fost faptul că era prima femeie din viața lui care nu încercase să smulgă de la el
MDMaria-Gabriela DobrescuLabirintul toamnei - IV-
Focul din șemineu răspândea o căldură plăcută. Își sorta gândurile. Nu putea să adoarmă. Îi auzea respirația regulată. A deschis ușor ochii. Dormea. Se țineau încă de mână. Acum îl putea privi în
MDMaria-Gabriela DobrescuLabirintul toamnei - III -
Timpul se oprise și el în loc pentru ei doi vrând, parcă, să-i ajute să recupereze anii pierduți. Fiecare se gândea în sinea lui ce crede celălalt despre el, dar nu aveau curajul să-și vorbească de
MDMaria-Gabriela DobrescuLabirintul toamnei - I I -
Se uitase din cinci în cinci minute la ceas. Mai erau 30 de minute până la ora stabilită. A privit încă o dată masa pe care o așezase în cerdac. Totul era impecabil. Așezase cu mare atenție fața de
MDMaria-Gabriela DobrescuLabirintul toamnei - I -
Cumpărase casa aceea dintr-un capriciu. Venea foarte rar acolo. Doar o dată sau cel mult de două ori pe an. Prefera să vină toamna. Nicăieri amurgul toamnei nu i se păruse așa de straniu. Probabil că
MDMaria-Gabriela DobrescuFile dintr-o viață netrăită
S-a gândit că nu e bine să refuzi o ultimă dorință și s-a dus. O impresionaseră rugămințile disperate ale mamei lui. Ce poate fi mai dureros decât moartea unui copil? Ce pedeapsă mai mare ar putea o
MDMaria-Gabriela Dobrescu