Poezie
Afazie
1 min lectură·
Mediu
în curând gândurile mele
își vor închide ferestrele
trăgând obloane grele
peste amintiri
cuvintele nu vor mai fi
cuvinte
ci
se vor transforma în cuie
ce vor scrijeli în creier
până la sânge
condamnându-mă la tăcere
îmi va rămâne doar privirea
în care te voi lăsa
să citești toate poemele mele nescrise
dacă va mai fi vreodată dimineață
0134.625
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 58
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria-Gabriela Dobrescu. “Afazie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-gabriela-dobrescu/poezie/1821344/afazieComentarii (13)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EIMaria, atât timp cât peste gândurile noastre-amintiri vor fi trase doar obloane grele, nicicând nu ne vom putea bucura de o intimitate desăvârșită. Ar trebui să le neantizăm, ca pe ultimele rămășițe ale unei zile de uitare, pentru a fi noi, singuri cu noi înșine. Dar știi că acest lucru este imposibil! Și, oricum, gândurile-amintiri nu pot fi șterse decât în acea ultimă zi, când fiecare trecem pragul neființei...
Cuvintele-cuie, dor mai mult decât cuvintele fulgi, și nicicum nu ne vor aduce tăcerea. Poate doar un strigăt de durere și neputință...
Poemele tale, scrise sau nescrise, nu pot încăpea însă într-o privire, pe care simt că ai vrea să o uiți...
Și, știi de ce? Fiindcă, după noapte va veni sigur o altă dimineață...!
O poezie scrisă cu un verb de foc lăuntric, foc care îți luminează adeseori și proza!
Cu prietenie, Emil Iliescu
Cuvintele-cuie, dor mai mult decât cuvintele fulgi, și nicicum nu ne vor aduce tăcerea. Poate doar un strigăt de durere și neputință...
Poemele tale, scrise sau nescrise, nu pot încăpea însă într-o privire, pe care simt că ai vrea să o uiți...
Și, știi de ce? Fiindcă, după noapte va veni sigur o altă dimineață...!
O poezie scrisă cu un verb de foc lăuntric, foc care îți luminează adeseori și proza!
Cu prietenie, Emil Iliescu
0
MDSilvia, pe tine te-am numit responsabilă cu optimismul și de fiecare dată când te citesc uit de tristețile mele. Îți mulțumesc pentru fereastra larg deschisă prin care gândurile mele au respirat sperând la încă o altă dimineață.
Domnule Emil, e greu să uiți o privire care ți-a dat fiori și pe care o căutai de mult timp. Vă mulțumesc și dvs. pentru încurajări și mă voi gândi la dimineți noi.
Cu prietenie, Maria
Domnule Emil, e greu să uiți o privire care ți-a dat fiori și pe care o căutai de mult timp. Vă mulțumesc și dvs. pentru încurajări și mă voi gândi la dimineți noi.
Cu prietenie, Maria
0
CR,,dacă va mai fi vreodată dimineață,,
atunci ni se face dor de poezie, cînd lumina se așează eșarfă peste vis.
vom rămîne ,,paralizați,,, afazici, într-un poem, pe care-l vom rescrie atâta timp cât noaptea va preceda diminețile.
să așteptăm, deci.
cu drag, rara
atunci ni se face dor de poezie, cînd lumina se așează eșarfă peste vis.
vom rămîne ,,paralizați,,, afazici, într-un poem, pe care-l vom rescrie atâta timp cât noaptea va preceda diminețile.
să așteptăm, deci.
cu drag, rara
0
MDVisele vor fi mereu în culori, dacă le vom purta asortate cu eșarfe, iar așteptarea va fi mai ușoară cu cei dragi alături.
Cu tot atâta drag, Maria
Cu tot atâta drag, Maria
0
CSDistincție acordată
Transformarea cuvintelor în cuie e una dintre cele mai puternice imagini ale Mariei Dobrescu din toate scrierile ei de până acum. Este despre așteptarea tragică, \"ireversibilă\", a \"anotimpului\" când se va da adevărata luptă cu niște cuvinte care se vor transforma în cei mai teribili dușmani. Ferestre bătute în cuie! Și nu vorbim aici despre ferestrele pe care te uiți în stradă, ci vorbim aici despre gând și despre cuvântul modelat după formele lumii, despre cuvântul care ar trebui să ți șe așeze în palma ta de poet și să-ți pască. Dar nu!, tot în palmă, el te va răstigni! Cumplit dușman ascuns sub propria ta haină de piele.
Și mai este despre condamnarea la tăcere în propriul tău trup.
Și mai este despre mutarea cuvintelor în ochi.
Și mai este despre faptul că tu știi că vin toate astea. Și asta e cel mai teribil.
\"Dacă va mai fi vreodată dimineață\" trebuie citit așa: \"Eli, Eli, lama sabahtani!\".
Dar asta face ca lupta ta, să fie lupta lui Iacob cu îngerul lui Dumnezeu.
Și mai este despre condamnarea la tăcere în propriul tău trup.
Și mai este despre mutarea cuvintelor în ochi.
Și mai este despre faptul că tu știi că vin toate astea. Și asta e cel mai teribil.
\"Dacă va mai fi vreodată dimineață\" trebuie citit așa: \"Eli, Eli, lama sabahtani!\".
Dar asta face ca lupta ta, să fie lupta lui Iacob cu îngerul lui Dumnezeu.
0
XEu cred ca poezia asta a mai fost scrisa pana acum de cel putin 500 de ori. Acea imagine puternica de care aminteste ilustrul nostru coleg din poveste nu este altceva decat un pretext de a abera. In urma sa ramane o lectura superficiala a textului, un comentariu care nu spune nimic nimanui [doar acelora care cred ca daca privesc insistent un ou il pot transforma in ciorap sau cei care intra in transe din astea metafizice si il vad pe eminescu in orez] si dorinta mea acuta de a ma lovi ritmic si mortal de coltul caloriferului.
0
MDCălin, de ce nu mă mir că ai găsit cheia? Era atât de simplu. Da, era chiar în titlu... Și mai e ceva...Teama, pe care doar doctorii de suflete o pot citi și înțelege. Mulțumesc!
Maria
Maria
0
MDLaurențiu, te înțeleg perfect. Faci parte dintr-o altă generație și e normal să nu îți placă. Și mai e ceva... E greu să-i înțelegi pe afazici. Crede-mă!
Maria
Maria
0
AMcei cu ferestre intredeschise inteleg
si cei cu ferestre ascunse, in rezerva de suflet
si iti doresc sa mai fie dimineata
una cel putin
in care sa iti scoti colectia de cuie
sa le arati soarele
sa ai puterea sa te apleci peste pervaz
fara sa pui toata speranta in dr de suflet
frumoase imagini in poemul tau
si cei cu ferestre ascunse, in rezerva de suflet
si iti doresc sa mai fie dimineata
una cel putin
in care sa iti scoti colectia de cuie
sa le arati soarele
sa ai puterea sa te apleci peste pervaz
fara sa pui toata speranta in dr de suflet
frumoase imagini in poemul tau
0
MD\"Frica de singurătate e o poveste\". Acesta este versul tău care mi s-a întipărit adânc în minte de când l-am citit prima dată. De aceea nu mă mir că ți-au plăcut imaginile din poemul meu. Pentru că ai înțeles. Mulțumesc pentru semn și pentru trecerea ta prin frământările mele.
Maria
Maria
0
SBCe-mi place! Responsabila cu optimismul. Asta de învestiție! Și cum sună exact ca în filmele lui Terry Gillian, unul dintre regizorii mei preferați. Mă și văd un fel de Jonathan Price care își ia în serios responsabilitatea de a fi optimist și de a înfrunta lumea prin rolul său. Mulțumesc. Mă simt flatată. Să nu cumva să râdă careva, da? Îmi permit.
0
CTfinalul cu sa-mi citesti poemele nescrise e atat de comun.
0
Acum și mereu. Scrie și poezie că te prinde.
Silvia