e prea mult?

Frumos lucrat. Nimic nu e in plus - nimic in minus. Interesanta ideea cu \"pagina alba din suflet\" - te poarta cu gandul spre linistea autumnala a schiturilor nordice.
Sa ai pace,
Dancus

Nu e prea mult, îți afirmi feminitatea, tandrețea, e firesc să spui într-un mod atât de sincer și simplu: \"eu nu-mi doream decât o zi
în care să mă așez pe umărul tău
de unde să mă ridici cu mâini crude
spre o toamnă
în care să fiu femeie\" Dacă te-ai visat pasăre, e o simbolistică a înălțării, cred că tristețea o vei lăsa în urmă.

Poezie expresivă, poate una dintre cele mai bune scrise de tine. Explorarea cu luciditate a eului interior este cea mai dificilă acțiune. Și e o adevărată povară.

Ai depășit limitativul cerc personal și ai izbutit o mică expansiune spre universal, spațiu viabil poetic. Tristețe - vis - dorință este un cerc vicios care nu are ieșire, de aici \"pagina albă\", sentiment al neîmplinirii. Speculațiile pot merge departe apoi și pot lua formele cele mai diverse, răspuns însă nu există. De aceea trăiește poezia.

Doru, mă bucur că ai trecut și că ți-a plăcut. Pacea ta s-a revărsat peste \"pagina albă\" din sufletul meu.

Marius, m-aș bucura dacă ar fi așa cum spui tu. Îmi doresc să zbor. Chiar îmi doresc. Sincer și simplu.

Călin, dacă tu zici că poemul ăsta e un pas spre universal, mă bucur. Și eu îmi doresc să trăiască poezia. Totuși, sper că la un moment dat răspunsurile mă vor găsi.

maria

Nu, nu este prea mult! A dori să fii iubită, înseamnă să primești o rază de soare sau un tremur de lună plină. Nu poate fi prea mult în comparație cu incandescența acestor aștri!
Poezia ta este troienită de sinceritate. Îți strigi sentimentele, îți ceri dreptul la a renunța la tristețe, la a nu mai fi imaginea șarpelui edenic, sugrumând inocența.
De aceea, ești o femeie puternică cu acel \"stejar mare\" în spate. Stejar devenit cuib samaritean pentru alte păsări împlinite.
Pe umăr noi, oamenii, purtăm aureola îngerului de pază. Așa ai vrea să fii și tu pentru omul iubit, pentru bărbatul cu mâinile crude, un gardian mut al unei toamne târzii. Dar mâinile lui sunt \"crude\" prin tinerețea sentimentelor lui, sau sunt \"crude\" prin nepăsarea lor?
Sufletul, ca și pagina albă, sunt semne de puritate. Ce îți poți dori mai mult? Nici nu mai trebuie să ceri! Ai, deja totul!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Domnule Emil, mă bucur și acum ca de fiecare dată când văd interpretările dumneavoastră. Nimeni nu a văzut \"pagina albă\" ca dvs. Despre mâini pot să spun că nu am folosit \"crude\" cu sensul nepăsării. Am scris doar despre imaginea unor mâini care m-au impresionat mult.

Cu prietenie, maria

Maria, \"a sugruma tandru\" este o expresie care mă aruncă așa într-un oximoron prost-deștept, de nu mă văd.
Vreau să fiu femeie într-o singură toamnă, și azi/și mâine toamnă/mereu
\"O pagină albă\" în sufletul tău/un drum de mătase prin care pășește ea îmbrăcată în velvet dress.
Frumos poem, Maria!

Pentru tine: http://www.youtube.com/watch?v=CducJ80C2lY

Mulțumesc Silvia, mi-am imaginat cum ar fi să pășesc pe un drum de mătase. Drumul meu de până acum a fost unul plin cu gropi. Poate a venit timpul să port catifea.

cu drag, maria

suntem în toate zilele, iubita mea (j.p.)
toate zilele sunt ale noastre, pagini albe peste care vor trece păssările înspre toamnă.
să zbori, chiar dacă ai aripi crude.
rara

ultimul vers este foarte profund, spune cât o mie de cuvinte despre suflet

Adi, cred că tristețea s-a obișnuit atât de mult cu mine încât se scrie singură.
Norocul meu este că ai trecut pe aici și m-ai tras de mânecă. Mulțumesc mult pentru steluță. Mă obligă să scriu mai bine.

rara, suntem în toate zilele, dar depindem mereu de alții. o să încerc să zbor.

cu drag de voi, maria

Emilia, da, asta am vrut să spun. Mai multe despre suflet. Și dacă ai citit și comentariile ai văzut că sunt câțiva care chiar au înțeles. Mulțumesc pentru citire și pentru semn. E primul de la tine. Ne mai citim.

maria

ca o intrebare blanda:
\"îmi doresc o zi doar pentru mine\"
\"e prea mult?\"

nu, e prea putin....indrazneste sa spuna ioana matei...prea putin pentru iubire...
in alt fel, un text interesant!...

ioana, mă bucur mult că ai trecut. așa am fost eu mereu. m-am mulțumit cu puțin. poate de aceea nu m-a văzut nimeni. știu că e prea puțin pentru iubire, dar am făcut totuși un mic salt. înainte nu ceream nimic.

maria

Maria, tristețea asta ca o pagină albă în suflet se va dizolva cu prima desprindere, pentru că a zbura presupune asumarea riscului de prăbușire.
Impresionant poem.

Ramona, mă bucur mult că ți-a plăcut. Dacă tu nu ai fi lăsat un semn demult în atelier, probabil azi nu ai fi citit acest poem. Te port mereu în gând.

cu prietenie, maria