Jurnal

am nevoie de o inimă nouă

1 min lectură·30 martie 2010

Mediu

crezuse că mai poate înălța zmeie la marginea mării măcar o dată nu atinsese cerul cu inima de ceva timp nu mai cunoștea culorile păsări negre îi acompaniau tăcerea ca o ceață nevăzută între el și ea o mare între ea și el un gol pășea pe vârfuri să nu sperie pescărușii în larg delfinii dansau fără ea îl căutase în toate apele

083.962

Despre aceasta lucrare

Autor: Maria-Gabriela Dobrescu
Tip: Jurnal
Cuvinte: 63
Citire: 1 min
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Maria-Gabriela Dobrescu. “am nevoie de o inimă nouă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-gabriela-dobrescu/jurnal/13935164/am-nevoie-de-o-inima-noua

Comentarii (8)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

DI Doru Emanuel Iconar✓31 mar. 2010

Îmi place intrarea, prima strofă fără „ce se întindea”

nu înțeleg finalul, dar e superb acel:

”în larg delfinii
dansau fără ea”

Doru Emanuel

MD Maria-Gabriela Dobrescu✓31 mar. 2010

Doruleț, mulțumesc mult pentru semn. Am modificat. Într-adevăr, finalul e mai greu de înțeles. Mă bucur că ai văzut delfinii.

cu prietenie, maria

Distincție acordată

EI Emil Iliescu✓31 mar. 2010

Întotdeauna între doi îndrăgostiți există o întindere de ape. Fiindcă numai acolo, în mijlocul mării sau al furtunii îți poți da seama de profunzimea sentimentului celuilalt.
Eminescu spunea atât de frumos: \"Cerul deasupra-ți schimbi, nu sufletul, marea trecând-o\". Într-adevăr, numai marea îți poate reumple sufletul de mister, păstrându-i în același timp amprenta de neconfundat...
Chiar dacă între Ea și El se întinde un gol primordial, acest gol poate fi umplut cu amintiri, cu scrisori vechi recitite, cu batiste parfumate, ce te pot duce proustian spre alte vremi...
Întotdeauna, există între zborul pescărușilor și dansul delfinilor un suflet care așteaptă...
De ziua ta de naștere, \"La mulți ani, Maria\"!
Cu prietenie, Emil Iliescu

CR cezara răducu✓31 mar. 2010

intre inimi.apoi sa trimitem pasarile sa teasa carari peste ape...
la multi ani!
rara

MN marius nițov✓31 mar. 2010

Un text în care se aude strigătul singurătății voalat într-o căutare peste \"o mare.../ un gol\". Sensibilă aici, cu discreția unei înfățișări tulburătoare: \"pășea pe vârfuri/să nu sperie pescărușii/în larg delfinii/dansau fără ea\" închei un registru melancolic în unda tristeții, început cu o speranță. Versuri combinate, dacă ar fi să compar în culori, calde și reci, fără contraste prea dure. E un fel de resemnare de multe ori în scriitura ta, dar tu ești cea care poate schimba registrul trăirilor! La mulți ani și mai multă încredere, Maria!

MD Maria-Gabriela Dobrescu✓31 mar. 2010

Domnule Emil, mulțumesc mult pentru darul acesta de suflet.Întotdeauna sunteți atât de aproape de cuvintele mele.

rara, să facem cum ai spus. mulțumesc și ție pentru urări.

Marius, da, ai dreptate. Doar de mine depinde să am încredere. Mulțumesc pentru urări.

printre ape, maria

DV Dragoș Vișan✓1 apr. 2010

Culorile păsări negre - o metaforă a tristeții și înțelepciunii
Peisajul marin e populat de impresii, de plâns.
Măcar o dată - exclamație-n gând.
Plasa nevăzută a amintrii, pasăre de speranță. S-o-ntoarce! Ca în piesa lui Henrik Ibsen:

între el și ea
o mare
între ea și el
un gol

MD Maria-Gabriela Dobrescu✓1 apr. 2010

Dragoș, mă simt onorată de trecerea ta. Urmăresc mereu comentariile pe care le faci și mă bucur că te-ai oprit și asupra poeziei mele. Ai văzut bine și tristețea, și înțelepciunea, și plânsul, și exclamația și peste toate speranța. Mulțumesc pentru interpretare.