Poeme cu Filip
Filip, când inima e o iederă călătoria spre înlăuntru nu s-a încheiat încă liniștea mocnește deschizând drumul spre lumină nu ne rămâne decât să pășim
MDMaria-Gabriela Dobrescupoeme cu Filip
Filip, dacă am fi pământ pe noi ar crește flori lumina ne-ar învălui moale am lua totul de la capăt ca și cum n-am ști că timpul e un semn care nu se șterge dar noi, Filip, suntem văzduh
MDMaria-Gabriela Dobrescu***
Filip, tu dai vina pe ferestre în întuneric nu devenim liberi privește în jur timpul e un zid prea înalt pentru noi și nici nu știm ce-i dincolo lumina ne lingușește nu trebuie să
MDMaria-Gabriela Dobrescu***
ce ascunzi în tăcerea asta, Filip mai bine ai lăsa să pătrundă lumina lucrurile ar căpăta contur ca la facerea lumii iar noi am deveni o liniște
MDMaria-Gabriela Dobrescu***
Filip, mai ții minte grădina cu ciocârlii? eu mă plimb și azi prin ea pentru că umbra ta e trainică pe-acolo și mi se așază domol în orbite acum tu ești egal cu tot ce nu se mai întâmplă
MDMaria-Gabriela Dobrescu***
există zile când iubesc oamenii există zile când nu privesc pe nimeni atunci intru în casa lui Filip și cer o cafea Filip nu mă mai cunoaște dar se preface că și lasă iar să
MDMaria-Gabriela Dobrescu***
merg pe străzi necunoscute și tac tăcerea dezvelește un oraș ruginit care se clatină în liniștea mea merg mai departe unde aș fi putut întreba ceva nu este decât o biserică închisă cu
MDMaria-Gabriela Dobrescu***
aproape îmi doresc să fim fluturi prin venele noastre ar curge un curcubeu și tăcerea
MDMaria-Gabriela Dobrescuentropie
între noi se așază de-a valma orașe potrivesc câte un ceas pentru fiecare așteptare uitarea nu se risipește prin ochi sper o vară în care iubirea mea ca un bonsai să înfloreacă o
MDMaria-Gabriela Dobrescuinsensatez
rostogolesc mai departe piatra asta într-o nebunie câte bănci libere atâtea singurătăți numărate pe degetele lumii din ploaie cresc morți vechi care rod măduvă
MDMaria-Gabriela Dobrescumireasa de sare
pe drumul sării pisez încremenirea îmbrăcată în slatină par frumoasă nu ar fi trebuit să privesc peste umăr aveam destule păcate în pantofii aceștia de năbuc voi păstra pe vârful
MDMaria-Gabriela Dobrescusă păstrezi străzile libere pentru mine
mi-a rămas doar mersul înapoi îmi ard oasele nu cred că vrei să știi cum e să speli toate păcatele la încheieturi așez tăceri care pocnesc mă simt ca un câine închis în
MDMaria-Gabriela Dobrescupuntea lupilor
în iarnă îmi răstignesc singurătatea pe urme de lupi copacii cuiburi mă privesc muți doar caii așteptându-se unii pe alții frământă între copite teama de moarte
MDMaria-Gabriela Dobrescuo colivie își caută pasărea
se izbea de pereți nicio breșă prin care să elibereze cuvintele nu bănuiai că pasărea aceea statornică era chiar ea păsările tale căutau mereu alte orizonturi povești oarbe în care
MDMaria-Gabriela Dobrescugama cu 7 diezi
peste tine așez icoane la care aș fi vrut să mă închin din vârful inimii îmi crește o pasăre o hrănesc cu morțile mele și aștept iarna asta mă întreabă despre noi ridic din umeri dau
MDMaria-Gabriela Dobrescusuntem fotografii alb/negru
suntem prizonieri cuvintelor ne mai vorbesc doar fotografiile amăgindu-ne alb-negru coincidențele ne pândesc dintr-un univers singuratic din când în când ne pălmuim cu propriile palme e
MDMaria-Gabriela DobrescuAdrian Suciu- \"Viața fără urmări\" lansată la Câmpina și Sibiu
Pe 14 noiembrie 2010, în cadrul Lecturilor Urbane câmpinene, poetul Adrian Suciu și-a lansat noul său volum de poezie „Viața fără urmări”, apărut la editura „Brumar” din Timișoara. Desenul de pe
MDMaria-Gabriela Dobrescuploaia vine de la cluj
nu știam cântecul ploii de fapt mereu am crezut că este doar un refren al toamnelor aștept inconștient crispat trecerea timpului spre sâmbătă să dorm să tac să tac să dorm în locul în
MDMaria-Gabriela Dobrescutoamna asta prescriu poeme
am rămas atârnată în toamnă ca un sinucigaș o să cer dezlegare într-o altă viață cu mâinile încătușate în iubire voi ispăși amintirea unei îmbrățișări în alb
MDMaria-Gabriela Dobrescuțin pumnii strânși
de parcă n-am aflat că timpul se risipește oricum scutur din copaci bănuți pentru vămi am încă pe noptieră cartea ta din care gândul împotrivit răsfoiește uneori când plouă când se
MDMaria-Gabriela Dobrescuîntâlnirea păsărilor
fiecare poartă în suflet o pasăre un înger cu aripi întoarse spre lumină un cântec ascultat obsesiv o toamnă în care a desenat cândva dincolo de ferestrele deschise spre oriunde măști
MDMaria-Gabriela Dobrescucontinuare
pasărea aceea nu avea nume cel care trebuia să o numească își pierduse gândul într-o poveste oarbă oamenii o căutau după cântec după culoare în copacul înalt era doar o lumină iar
MDMaria-Gabriela Dobrescua uitat-o de mult ploaia
iluzia că orașul trăiește încă o face să păstreze ceasul la aceeași oră ar fi vrut să trișeze și ea povestea asta dar în mânecă avea doar o inimă acum își spală iubirea de
MDMaria-Gabriela Dobrescuvara vine într-o joi după-amiază
la marginea unei alte așteptări hrănește pescărușii cu tăcere apele nu-i mai ajung să-și spele îndoielile în suflet și-a tatuat o singurătate a lăsat doar un loc cât să
MDMaria-Gabriela Dobrescu