toamna asta prescriu poeme

De o tristețe extremă aceste versuri și parcă fără de speranță vedeți viața de acum înainte.
Un poem scris cu multă economie de cuvinte, stil pe care il agreez, dar care reușește să pătrundă dincolo de zidurile cititorului.

Doru Emanuel

Prescrie. Prescrie si uita, Maria!:)
Frumoasa imbratisarea in alb. Te prinde bine.

Cu mult drag,
Silvia

Doruleț, așa se întâmplă toamna. mă năpădesc aducerile-aminte. mă bucur că poemele mele trec dincolo. e important. mulțumesc!

Silvia, da, se întâmplă din când în când să probez câte ceva. e de bine, dacă mă prinde. mulțumesc mult și ție!

cu prietenie, maria

Maria, nu putem atârna în toamnă ca niște sinucigași, ci, mai degrabă, ca niște fructe rănite pe ram. Așteptând cuminți o nouă primăvară care să coacă epiderma gândurilor noastre, îndreptate spre o altă ființă, departe...
Iar cu mâinile nu putem fi decât, cum frumos ai zis, încătușate în iubire, prizonierii ultimei îmbrățișări din care nu a mai rămas decât fumul dens și alb al amintirilor...
Cu prietenie, Emil Iliescu

da, prescrie poeme ca să ne mai ia din suferințe, măcar dimineața, la prânz și seara!

ideea este deosebită, concentrată ca o pilulă, destinată să ne salveze.

La mulți ani, Maria!

Ottilia Ardeleanu

Domnule Emil, da, știu că aveți dreptate în privința comparației, dar așa s-a scris poemul acesta(știți că poemele nu prea ne ascultă și deși m-am împotrivit așa a ieșit). mă bucur că ași trecut. v-am simțit lipsa.

Otilia, îmi place și interpretarea ta. da, e un alt fel de a vedea poemul acesta. mi-a mai spus cineva că folosirea acestui cuvânt va duce la interpretări diferite.îți mulțumesc mult pentru urări.

cu prietenie, maria

Cât de mult poate să doară albul, mai ales toamna când se acutizează toate nostalgiile.
Deci și iubirea poate lua prizonieri ... este bine, asta dă un sens așteptărilor.
Mai vreau poeme, toamna a început deja parada pe străzile orașului.

http://www.youtube.com/watch?v=mE45pn_AMW0

Ramona, da, poate e cea mai grea pedeapsă. să te doară albul și să fii prizonierul unei iubiri. mă bucur mult că ai trecut.

cu prietenie, maria

Precum frunzele sunt de neânlocuit pentru copaci, mâinile, simbol și revelație când melancolia își scrie amintirile într-o albă îmbrățișare. Ispășim cu toții din și prin iubire, pentru că iubirea, așa cum spunea Balzac e ca vântul, nu știm de unde vine...

Cu nostalgia lecturii,
Ama :(

O creație ce se adresează ideii, gândirii. Versurile izvorăsc din confruntarea cu lumea interioară

Ama, da, nu știm de unde vine iubirea... despre ploaie am aflat că vine de la cluj. mă bucur mult că ai trecut.

Daniel, îți mulțumesc și ție.

doar primele doua versuri starnesc o curioyitate. ce vine dupa trage in jos. rupand sfoara de sinucigas.