vara vine într-o joi după-amiază

Cine nu a fost la Câmpina, cine nu s-a oprit o clipă măcar în curtea plină de flori a Mariei Dobrescu, n-are cum înțelege de ce pescărușii sunt o constant în poezia dânsei.
Am fost, am văzut, am savurat un oraș aerisit, cu mai multă liniște și bun gust iar acolo, pe terasa rustica, între bârne roșcate de lemn, am ascultat pescărușii. Iar marea era prezentă în inima ei.

O bijuterie de o simplitate emoționantă.


Doru Emanuel

Doruleț, mă bucur că ai trecut. și pescărușilor le place orașul. dovadă că s-au mutat aici. uneori mă întreb dacă le lipsește marea.

cu prietenie, maria

\"Singuratate\" sună altfel aici, chiar și \"tăcere\" aduce mai mult a liniște. Este mult soare în suflet - \"cât/să rostogolească o mare/între două inimi\".

Ramona, cred că e liniștea dinaintea furtunii. soarele îl voi păstra mereu în suflet. ca să-mi amintească de mare.

cu prietenie, maria

Maria, marea și pescărușii sunt întotdeauna peceți ale celor ce visează! Chiar dacă inimile sunt departe, totuși zborul albastru unește punți fără frontiere.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Domnule Emil, atâta timp cât există visul, putem rostogoli chiar și marea. așadar,să visăm.
cu prietenie, maria