Magdalena Dale

M. Kei este unul dintre cei mai reputați poeți și editori de poeme tanka. Este simplu de verificat cu un simplu search pe google sau orice alt motor de căutare. Avem onoarea de a fi prezentați în

Ecoul mării ascuns în sufletul meu – Scoică-n vitrină. Spuma unui val – Iarăși îmi plimb tristețea pe malul mării. La malul mării visez cu ochii deschiși – Zbor de pescăruș

O vrăbiuță- Crengile desfrunzite Ca loc de popas Trunchiuri albe de copaci fără verde- Baie de soare Bobocii pe ram Inundați de lumină- Ciripit vesel Ziua mai

O vrăbiuță printre castanii-n floare – lumânări stinse

Străjerii tăcuți Păzesc umbra de soare Frunzele cântă * Pe marea verde Pete multicolore Mă fură-ntr-un vis * Sunt ghem de vise Pierdut în labirintul De dor și lacrimi

Moartea unui om Un abur se ridică Doar un nor pe cer. Fărâmă de timp Este viața unui om Imensitate

(La malul mării) Brațul albastru Cu degetele albe Nisip mângâiat (Copac fulgerat) Strigăt disperat Brațe uscate spre cer Încremenire

Îmi amintesc de tine, Când mă gândesc la mine Și tot ce a însemnat Sentimentul tău curat. Nu prețuim ce avem Conjugăm doar verbul\"vrem\"! Te caut neîncetat Cu un strigăt

De când ai plecat Am tot încercat, Să pun lacăt greu, Pe sufletul meu! Să nu mai las să intre Atât de multe cuvinte În camera mea de visare, În care acum nu mai e soare Te aștept în

Oceanul nopții Un glob galben de ceară Palid felinar În toiul nopții Tăcerea muzicală Singurătate Negru risipit Alungat de lumină Doar poezie

Pe drum de ape Petala de trandafir Călătorește Catifea însângerată Cuibărind o lacrimă

De ce mă sigilez în mie Și mă întunec într-un cuib al meu? De ce moartea se arvunește trăind? De ce simt ca o piatră Plânsul meu ce nu se vede? De ce sunt o baltă de întuneric, Iar la nunta

Verzi și galbene Pe crengile pomului Hoinăresc gânduri Anotimp de visare Îmbrăcat în ruginiu Covor de frunze Copac bicolor De strajă la fereastră Un gri întristat

Societatea Română de Haiku din București a publicat nr.35-2006 al revistei Haiku, revistă de interferențe culturale româno-japoneze fondată de Florin Vasiliu în anul 1990. În paginile ei, poetul

Unde se duc, de unde vin și cine sunt? Toate aceste amintiri, cu parfumul ciudat de primăvară? Am scăpat ghemul jos și-acum se desfășoară În seara pustie de toamnă...... Unde se duc, de unde

Valuri de verde Nuanțe liniștite Suflet odihnit Mici avioane Petele de culoare Cu coasa-n mână Singurătate Doar ecoul naturii Pătrunde-n suflet

Când cerul coboară pleoapa Și lacrimi repezi lovesc obrazul pământului Mantia răcoroasă a tristeții Înfășoară un suflet singuratic. Între un gri argintat și un gri mohorât Sufletul stă

Privesc în gol... ecoul pașilor tăi în sufletul meu; și tot mai multe frunze șoptesc că vine iarna

Realizarea antologiei române de haiku Pentru realizarea antologiei române de haiku în luna iunie 2010 toți poeții, membri ai SRH și colaboratori ai Revistei de interferențe culturale româno-japoneze