Magdalena Dale

Diana ține mâinile în buzunar pentru că nu are pe cine să țină în brațe. Gestul subliniază cât este de închisă în sine însăși. ”Ca o căprioară vânată” mi-a plăcut mult această comparație. De altfel, Diana fiind zeița vânătorii în mitologia greacă, mi se sugestiv cum a devenit din ”vânător”, ”vânat”. Din cauza comportamentului ”masculului” ajunge să se transforme în lacrimă, să se ignore pe sine însăși și în felul acesta devine un vânat hăituit de grosolănie. Eu aici, extrapolând, identific și asaltul vulgarului asupra sensibilității sufletești a unei ființe.
Diana nu cred că ”se complace”. Mie mi se pare că retragerea aceasta în sine însăși este o formă de protest. La urma urmei nu poți răspunde unui ”agresor” decât în termenii lui ca să înțeleagă protestul tău. Și dacă nu poți folosi aceeași termeni? În cazul ăsta, retragerea, tăcerea se pot constitui într-un protest.

M-au bucurat mult rândurile tale, deoarece știu că vin din INIMÃ!
Sunt de acord că nimic nu este întâmplător, ci demult scris în cartea vieții noastre, dar important este ca aceste \"întâmplări\" să ne ajute să ne regăsim. Și asta este scris, dacă vom afla în cele din urmă care este ADEVÃRUL din noi și din afara noastră. De multe ori, necazul este că nu recunoaștem în \"întâmplări\" șansele ce ni se oferă pentru a ne regăsi și atunci din neștiință greșim....
În rest sunt măgulită peste orice măsură de cuvintele tale (sinceră să fiu nu credeam că are cineva răbdare să intre pe pagina mea, în afara editorului, și chiar să comenteze)!
Cred că te înșeli în privința mea, nu mă pricep aproape la nimic, dar experimentez cu obstinație, chiar dacă poate supăr cu insistența mea... Necazul meu este că trec lucrurile care mi se întâmplă în primul rând prin filtrul inimii și abea apoi prin filtrul gândirii!
Și ca să nu crezi că îți fac complimente de curtoazie, îți amintesc de nivelul tău pe acest site și apoi uită-te la nivelul meu și cu asta ... quod erat demonstrandum, ca să nu mai folosesc cuvinte inutile!
Te citesc și urmăresc tot ce scrii, deoarece am simțit că o faci din inimă, cum spui tu și te exprimi într-un mod mai puțin sofisticat, fără să alterezi sensul mesajului cu metafore îndelung căutate.
Îmi plac metaforele elaborate cum sunt cele din poezia Danielei Luca, dar nu vreau ca emoția pe care mi-o stârnește ceea ce citesc să fie alterată de bâjbâiturile după sensuri și să nu fiu niciodată sigură dacă am intuit exact ceea ce vroia să exprime cea care le-a scris.
Mă rog PROVIDENȚEI să-ți mai dea răgaz să mai vizitezi pagina mea.
Cu drag,
Magdalena

Din păcate, ai foarte mare dreptate! Pentru sufletele sensibile fățărnicia omenească iese mai pregnant în evidență în aceste zile de aducere aminte și de recunoștiință pentru El, cel care a acceptat să se jertfească pentru ca greșelile noastre să fie iertate....
Nu putem schimba natura umană, dar măcar putem să încercăm să ÎNȚELEGEM sacrificiul Lui, să fim sinceri cu noi și să ne vedem așa cum suntem în realitate, ca să ne putem schimba. Dar, oare când cade masca pe care o purtăm, avem curajul să nu uităm la ceea ce vedem? Avem tăria de a rămâne cu fața descoperită sau fugim repede să punem masca la loc?
În vremurile astea...\"Am și uitat, Hristosul, de ce o fi-nviat.\"
Drag,
Magdalena

Ți-am mai spus, începi să te apropii foarte mult de haiku și într-un mod din ce în ce mai frumos!
Din acest grupaj cel mai mult îmi place cel de-al treilea.
Într-un haiku trebuie să eviți personificarea și cât se poate de mult verbele. Desigur că uneori se admit excepții pentru frumusețea unui haiku, dar așa sună recomandările. Este o simplă informație care îmi doresc să-ți fie de folos mai departe. Mă bucur mult de tot că îți plac haiku-urile!

Lory dragă, numai zugrav stângaci nu ești tu....
Ești un \"zugrav\" care mânuiește cu talent pensula pentru a zugrăvi \"stări sublime\".
Cu omenie, dragoste și milă
Să fiu un slujitor pentru cuvânt.
Ți-ai scris întâia filă cu sentimente care îți fac cinste și care reflectă rădăcina din \"casa-i de pământ\"

Este prima dat dată când intru pe pagina ta, dar acest text parcă este scris din inima mea...
Toată neliniștea și căutarea de întregire prin celălalt ai surprins-o foarte frumos!
Ți-am admirat vivacitatea cu care încrucișezi spada în versuri, dar nu am bănuit în spatele loviturilor iscusite, o sensibilitate atât de fină...
Dacă nu te superi pentru opacitatea și superficialitatea de care am dat dovadă, am să te mai citesc, așa ca o alinare a sufletului!
Cu drag,
Magdalena, surprinsă plăcut

\"vâslim fără țărm
uneori ne disperă nu vuietul
nu frigurile adâncului
numai arșița vieții nepotolindu-ne
setea de a mai fi oameni\"
Cînd în arșița vieții mai simțim setea de a fi oameni, asta spune tot despre noi înșine....
Ți-ai schimbat numele, dar ai rămas aceeași ființă întoarsă spre poezia din tine!
Nu știu dacă întâmplător ți-ai ales noul nume, dar el cuprinde cuvântul dor, care spune destul prin el înșuși și culoarea violet, care după cum știi este culoare regală... Violetele de Parma au diferite culori, dar preferatele mele sunt cele violet!
Magdalena

Din toată inima și cu tot dragul LA MULȚI ANI!
Multe bucurii și împliniri pe drumul vieții cu lumina călăuzitoare a poeziei mereu în suflet...

Ți-am citit toate cele trei texte cu mare plăcere, dar pentru că mi-au luat-o ceilalți înainte cu urările de bun venit, am intrat pe ultimul tău text să-ți spun același lucru. În proză mi-a plăcut cum surprinzi realitatea înconjurătoare, fără să creezi nici un moment de plictiseală și descopăr că și poezia se așează lină, fără să forțeze metafore, descriind mici poticneli din viață când ne întrebăm cât pot deveni ele de mari, dar vorba ta que sera.... vom vedea. Fină observația ta ca și marginea ce se așează uneori între oameni!

Sau ești plictisit, fara vreo vina?
Noi doi in impas? Nu s-ar părea…
Marginea o simt insa fina…
Que sera, dragul meu, vom vedea.

Târziu în noapte, mă duc tristă la culcare când văd atâta nepăsare.... Tot ce ai învățat a fost pentru tine și pentru sufletul tău, îți dă o altă perspectivă asupra vieții și în primul rând tu, spre deosebire de multi alții TRÃIEȘTI, nu ești un robot în această viață! Nu poți schimba lumea, iar răutatea cu atât mai puțin, dar Dumnezeu are un plan al lui pe care noi nu-l cunoaștem, putem doar Să-l rugăm să ne ajute să mergem pe cărarea ce ne-a sortit-o. Ție, ți-a dat talent în a scrie poezii! Cu bocancii în suflet, este o atitudine ce se poartă în vremurile astea, dar nu trebuie să cedăm în fața vulgarității.Într-o grădină frumoasă, privește florile și nu lua în seamă scaieții și murdăria lăsată de sufletele necioplite....
Cu drag,
Magdalena

Mulțumesc, Lucia! Ți-am ascultat sfatul și l-am scos de la personale și pe \"bietul rac\".
Mă încălzesc mult gândurile tale și trecerile tale pe pagina mea, iar lumina licuriciului m-a inspirat mereu și am încercat să-l însoțesc măcar cu gândul, în zborul lui prin lumea asta mare!
Din păcate, este o întâmplare reală, un prieten a decedat și am vrut prin amintirile mele împărtășite să-i mai prelungesc un pic existența...
Oricum va rămâne în amintirea mea și deci în sufletul meu...
Cu drag pentru un licurici cald și luminos,
Magdalena

La mulți ani și în viață și în poezie!
Magdalena :)

Lory, îți doresc cale lină, fără furtuni și să ai cât mai multe realizări în viață!
LA MULȚI ANI!

Nufăr pe ape
Cu o inimă de foc
Plutind ca tine....



Ela, frumoasă urare pe o fotografie foarte sugestivă. Mulțumesc pentru că nu lași poezia să se piară!

\"Pornisem la pescuit de vâltori între lanuri de apă\", între lanurile de apă viața SIMȚITÃ este ca o vâltoare în care intri cu bucuria descoperirii rostului de a exista!
Când te pierzi de ceilalți și te învârți pe deasupra peliculei subțire de vis culoarea pe care o trăiești nu poate fi decât cea a florii soarelui pictate de Vincent van Gogh - galbenul auriu al trăirii intense cu fața spre albastru infinit al cerului și în spate cu noaptea!
Drag,
Magdalena

Cred că ți-am mai spus că îmi place acest haiku!
Ți-a reușit foarte bine contrastul.
Un haiku nu are titlu. Le poți grupa pe o temă și atunci pui un titlu general grupajului respectiv...

Prea târziu, dar din toată inima îți urez și eu LA MUȚI ANI cu soare pe cărarea vieții și cu puterea de a o străbate la braț cu inspirația! Mă iartă te rog pentru întârzierea cu care am intrat pe site și am aflat de acest fericit eveniment!

Felicitări! Pudibonderia este folosită de multe ori în scopul de a atrage laude....
Ți-am citit epigrama și un zâmbet larg m-a luminat, așa că o voi lua cu mine azi pentru a fi sigură că nu-mi pierd zâmbetul, un oaspete rar în interiorul meu!

Ai dreptate, din acest punct de vedere există o legătură între perisabil și etern, dar vraja poetică tot lipsește... Poate aceeași idee ar trebui îmbrăcată în alte simboluri, sau poate doar primul vers „asigurare” sună un pic prea declarativ, nu lasă loc sugestiei. Haiku-ul este în primul rând o poezie de atmosferă meditativă.
Ți-am scris pe adresa de e-mail pe care mi-ai lăsat-o, vcd_hd@yahoo.com, dar nu este bună! Am vrut să mă țin de cuvânt și să-ți dau informațiile pe care mi le-ai cerut. Îmi pare rău că nu putem comunica... Evit să las adresa mea, deoarece am avut parte de întâmplări neplăcute și am fost nevoită să o schimb. Nu-mi mai doresc să repet această experiență și atunci încerc să fiu precaută...

Lină, tăcută, expresivă curgere a versului tău...
Cel mai mult mi-a plăcut a doua strofă. Dar poate puțin băgată la apă cum sugerează Ramona. Acel „plină de pofte” parcă mă trimite în alt registru, unde visul se scindează!

Data cenaclului s-a amânat pentru 1 iunie, la aceeași oră! Ți-am lăsat anunțul și în pagina mea, dar nefiind sigură că ai citit, am revenit și aici.

Maria, i-am dat dreptate lui Liviu și am explicat că țin la acel „încă” deoarece mi se pare mai sugestiv, dar nu m-am gândit să inversez termenii! Am modificat, ai dreptate, nu te mai împiedici... Mulțumesc!
Dan Constantin, surprinsă plăcut de haiku-ul tău! Ți-ai însușit repede regulile de bază. Eu sunt membră a Societății Române de Haiku și particip cu regularitate la cenacluri. În cadrul acestor cenacluri suntem sfătuiți să evităm personificarea. Cei de acolo sunt foarte stricți în ceea ce privește regulile estetice de construire a unui haiku. Mie îmi place mult haiku-ul tău, doar ți-am prezentat punctul lor de vedere, sper să nu te superi... Să scrii haiku nu este o cale ușoară, dar drumul în căutarea esențelor este minunat!