Umbre de toamnă
Umbre de toamnă între cer și pământ un pâlc de arbori... pe drumul șerpuitor îmi port singurătatea Pe cerul senin o pată sângerie se-ntinde ușor este un alt asfințit al inimii
Concurs de haiku
Colectivul de redacție al revistei de interferențe culturale româno-japoneze HAIKU organizează concursul anual de poeme haiku în formă fixă în primul trimestru al anului 2010. La concurs pot
În amurg
Frunza ce plutește în aerul serii... îmi amintește de un vis pierdut
Haiga
Clepsidra întoarsă
când inorogul veghează-n dimineți reci, conturul umbrei risipit în albastru se destramă ușor aceleași gânduri în fața ceștii de ceai ușor amărui... clipe fără cuvinte țes fire
Aerul iernii
aerul iernii, între mine și tine e doar tăcere... la capătul digului valul izbește stânca pe zidul casei tânguitoare umbre de crengi golașe;
Prin umbra tot mai rară
de CORNELIU TRAIAN ATANASIU si
O zi de toamnă
Privesc în gol... ecoul pașilor tăi în sufletul meu; și tot mai multe frunze șoptesc că vine iarna
Secvență tanka
Hoinărind în vis țin văzduhul în brațe dulce povară ramurile pomului mângâiate de briză Vântul puternic scutură fără milă crengile de tei picături tot mai dese lângă flori
Teii în floare
Teii în floare – Sub crengile-aplecate dantelate flori Și plouă mereu peste florile de tei – Singurătate Mirosul de tei printre picuri de ploaie – Eu încă pe drum Mireasma de tei
Nopți de vară
Noapte de vară – Nemișcarea frunzelor și niciun sunet În prag de seară - Un greiere rătăcit etern trubadur Freamăt de frunze – Peste visele mele lumina lunii
Uneori vara
În plină vară sfârșit de an școlar - Un nou început Floarea din glastră – Petale risipite în plină vară Uneori vara – Pe o bancă într-un parc doar eu și umbra Ciripit vesel
Marea
Ecoul mării ascuns în sufletul meu – Scoică-n vitrină. Spuma unui val – Iarăși îmi plimb tristețea pe malul mării. La malul mării visez cu ochii deschiși – Zbor de pescăruș
Haiku-uri lunatice
Cuprinzând luna brațe întinse spre cer – lacrimi pe obraz Luna veghează peste visele mele – arcuș pe strună Luna printre crengi legănată de ramuri – șoapta vântului
Haiku în ploaie
Petale pe jos – ne\'ndurătoarea ploaie își ia tributul Verde crud încă sub răpăiala ploii – totu-i trecător Bob translucid pe-o frunză încă verde - dâră pe obraz Mirosul de tei
Clipele Universului
Fire de nisip În clepsidra timpului Se scurg oamenii... Nu mai rămâne nimic Dintr-un pumn de țărână
Haiku
O vrăbiuță printre castanii-n floare – lumânări stinse
Clipe dintr-o primăvară
Sub vântul aspru – Lăstarii legați de trunchi Viitoare crengi! Pe ramul tăiat Lăstarii noi prind viață – Început de drum! Multe flori albe - Doar trecătoare clipe Pe ramuri de pom!
Primăvara
O vrăbiuță- Crengile desfrunzite Ca loc de popas Trunchiuri albe de copaci fără verde- Baie de soare Bobocii pe ram Inundați de lumină- Ciripit vesel Ziua mai
În plină iarnă
Frig înțepător Alb întretăiat de gri Frântă speranța În plină iarnă Multe zile cu soare Aburind ceaiul Un ger năpraznic Tânguitul crengilor Floare-n fereastră
Gânduri....
Moartea unui om Un abur se ridică Doar un nor pe cer. Fărâmă de timp Este viața unui om Imensitate
Vise însorite de toamnă
În plină toamnă Strălucirea soarelui Amintind vara Frunze căzute Acoperind pământul Un pled auriu Crengi desfrunzite Proiectate pe-un azur Mărginit de-un alb
Orele nopțíi
Oceanul nopții Un glob galben de ceară Palid felinar În toiul nopții Tăcerea muzicală Singurătate Negru risipit Alungat de lumină Doar poezie
Zile senine
Zi însorită Rugininiul frunzelor Desenând pe cer Senin de toamnă Cu blândețe soarele Aurind frunze Un galben pictat Doar un verde al verii În așteptare
......de toamnă
Verzi și galbene Pe crengile pomului Hoinăresc gânduri Anotimp de visare Îmbrăcat în ruginiu Covor de frunze Copac bicolor De strajă la fereastră Un gri întristat
Picături
Ploaia măruntă Stropii repezi de apă Lovind pământul Un bob translucid Rostogolit pe-o frunză În așteptare Umbra unui nor Pe o cupă de floare Strop de lacrimă
Doar o petală....
Pe drum de ape Petala de trandafir Călătorește Catifea însângerată Cuibărind o lacrimă
Frământări de toamnă
În calmul zilei Doar frunzele de-aramă Șoptesc speriate Că frigul ce-o să vină Va îngheța speranța
Liniștea naturii
Valuri de verde Nuanțe liniștite Suflet odihnit Mici avioane Petele de culoare Cu coasa-n mână Singurătate Doar ecoul naturii Pătrunde-n suflet
Furtuna
(Fulger) Brazda în zig zag Taie bezna unei nopți Gri metalizat (Tunet și ploaie) Cerul încruntat Bate-n ușa norului Perdea de lacrimi
Dansul vieții
Clipă de clipă Secundele bat ritmul Unei melodii Dansatori fără voie Într-un vârtej anonim
Umbră și lumină
Când cerul coboară pleoapa Și lacrimi repezi lovesc obrazul pământului Mantia răcoroasă a tristeții Înfășoară un suflet singuratic. Între un gri argintat și un gri mohorât Sufletul stă
Haiku
(La malul mării) Brațul albastru Cu degetele albe Nisip mângâiat (Copac fulgerat) Strigăt disperat Brațe uscate spre cer Încremenire
Haiku
Străjerii tăcuți Păzesc umbra de soare Frunzele cântă * Pe marea verde Pete multicolore Mă fură-ntr-un vis * Sunt ghem de vise Pierdut în labirintul De dor și lacrimi
Haiku
(La fereastră) Ciripit vesel Doar lacrima cerului Umbrește gândul.... (Plouă) Stropi de ploaie mari Înclină frunza ușor Verde întristat! (A trecut...) Ochiul albastru Cerul
Seară de primăvară
Cînd orice lumină s-a stins Și nu-mi mai văd decât gîndurile, Apar amintirile,ca o revărsare zadarnică De nisip ce se mișcă fără a fi atins, Ecoul de adio al clipelor ce păreau fericite... Am
Dimineață de iarnă
Adevărata dragoste, e o liniște aprinsă Și mă bucur de ea, răspândită În înaltul azurului pustiu, Într-o dimineața neclintită de iarnă. Frumoasă clipă, revino-mi alături! Fug desculță
De ce ?
De ce mă sigilez în mie Și mă întunec într-un cuib al meu? De ce moartea se arvunește trăind? De ce simt ca o piatră Plânsul meu ce nu se vede? De ce sunt o baltă de întuneric, Iar la nunta
Intâlnirea
M-ai găsit pe aripile sunetului În cadența visului de arabesc. Fiecare notă îmi dezvăluia sufletul Rănit de atâta frumusețe... Plângea întreaga mea ființă, Sufletul pierdut printre
Amintire
Îmi amintesc de tine, Când mă gândesc la mine Și tot ce a însemnat Sentimentul tău curat. Nu prețuim ce avem Conjugăm doar verbul\"vrem\"! Te caut neîncetat Cu un strigăt
Globul de cristal
Globul de cristal dăruit, Prea puțin prețuit, Îndelung îndrăgit, Tinerețea l-a năruit! În zadar îl jelesc, Nu îl mai regăsesc, Îl caut, de atunci, neîncetat, Până la sorocul ce mi-a fost
Nedumeriri personale
Unde se duc, de unde vin și cine sunt? Toate aceste amintiri, cu parfumul ciudat de primăvară? Am scăpat ghemul jos și-acum se desfășoară În seara pustie de toamnă...... Unde se duc, de unde
Contopire
Dragostea mea e Universul Nemărginitul infinit Al legilor perfecte Ce nu se schimbă niciodată. Când mă uit la Soare Mă întregesc cu globul lui fierbinte Și știu că mă dăruiesc Celui ce mi
Semn de întrebare
Mi-e rușine cu mine Că am crezut în tine Și gândul curat, L-am transformat, în păcat! M-am ridicat în picioare, Am vrut să fiu tare, Și am devenit un semn de întrebare Peste lume
Prezentare
Eu sunt, ce sunt! O strună și un cânt! O lacrimă de dor, Langă flori care mor, Un strigăt disperat Peste lume aruncat Intr-un cuvânt Doar un Om din pământ!
