Umbră și lumină

Mi se pare minunat cum te exprimi. Totusi sunt putin contraiata. Sufletul asta e al poetului/poetei? Sau e chiar al tau? De ce se intristeaza atunci cand ploua? E chiar ceva divin? Caci numai cel de sus isi ploua amarul si deobicei nu se intristeaza altii pentru amarul sau... sau da, poate unii rezoneaza cu tristeatea aceasta. Nu m-am gandit pana acum la asta, am vazut ploaia ca cea care ne spala pacatele. Cred ca faptul ca poti da multiple interpretari poeziei tale scaldata in ceva mister e ceea ce place cel mai mult, pentru ca astfel, aproape oricine se poate regasi in ea, o poate intelege in felul lui, in concordanta ca trairile sale interioare.

În primul rând îți mulțumesc pentru prezenta ta în pagina mea!
În ceea ce privește nedumerirea ta, îți pot spune că îmi place să observ natura, în mijlocul ei îmi adun gândurile, mă sprijin pe frumusețea ei și prind curajul de a merge mai departe... Din această cauză rezonez în tristețe sau bucurie cu natura pe care o găsesc frumoasă chiar și atunci când este tristă și mohorâtă. Ai dreptate, fiecare are modul său personal de a percepe lumea înconjurătoare în funcție de trăirile sale interioare.Dacă te-ai regăsit puțin în gândurile mele sunt foarte bucuroasă!