Seară de primăvară

\"Cînd orice lumină s-a stins\".. Vad din acest prim vers renuntare la speranta... Lumina despre care vorbesti tu, eu o vad ca pe o intrezarire a unei noi sanse, pe care tu din start o opresti, o stingi...Cand nu mai e speranta, ramai NUMAI cu tine, si atunci timpul tau se masoara in ceasuri desarte... Multa tristete in singuratatea ta, Magdalena!
Ce bine ca stiu ca speranta revine MEREU!
mult drag,
Licurici.

Ai dreptate, multă tristețe, dar mă regăsesc în această tristețe și chiar dacă știu de multe ori că nu pot fi decât lacrimă, încerc să pășesc înainte!
Mulțumesc de trecerea ta delicată care face să pâlpâie raza speranței!
Drag,
Magdalena

Mada, am venit in seara ta de primavara, si hai sa uitam de diete si de tot, si uite am adus un tort imens, pune tu de-un capuccino:)...singuratatea e in noi, sa incercam s-o mai scuturam dupa umerii nostri, pls:)
drag de tine - Lory

Magda!
\"Ceasurile desarte ale timpului meu\"- frumos, tare frumos!
Drag,
Vali

Lory, știi este o vorbă: ne naște și murim singuri! Cred că orice am face în eul nostru lăuntric vom fi întotdeauna singuri...
Singurătatea este tristă doar atunci când o simți ca pe o înstrăinare față de timpul terestru ce îți este dat!
Îți mulțumesc pentru adierea duioasă de primăvara însoțită de zâmbetul tău molipsitor, pe care le-ai adus prin comm-ul tău!
Drag mult,
Magdalena

Vali,
Timpul acesta pe care îl străbatem cu toții acum, îl simt tot mai străin și îmi accentuează starea de tristețe și însingurare....
Îți mulțumesc pentru trecere!
Drag,
Magdalena

Magdo, nu te întrista,
Nu mai da apă la flori!
În curând te-oi vizita
Și-o să simți din nou că zbori...

Iar am zâmbit,
Când te-am zărit!
Mi-e greu să zbor,
Fără un dor......

Nu-ți face griji, cît timp singurătățile-s prietenoase și-ți mai poți sărbători singurătatea, tăcerile pot fi încă de miere. Și cînd va fi mai greu, spune-ți: voinicul nu piere, din pelin el face miere! Poate fi o definiție a prestației poetice.

Îți mulțumesc mult pentru rândurile tale....
În ceea ce mă privește ai foarte mare dreptate!
În singurătate și în tăcere am răgazul să mă regăsesc și încerc să mă redefinesc cu ajutorul cuvintelor.

am descoperit si eu intr-o zi aceasta stare,mult mai tarziu am realizat cu stupoare ca cel mai greu imi era sa ma desprind din singuratate decat de ceilalti,si stiam ca nu este deloc bine dar reuseam sa le umplu clipele fara sa-mi simta lipsa prea curand,singuratatea (uneori) este cea mai buna prietena
ne infasuram in vise si timpul le cronicizeaza pana capata starea solvabila in realiatatea celorlalti
am ezitat sa-ti scriu cum eram intr-o melancolie aproape nemaladiva,creatoare chiar si plina de decizii,eu imi iubesc singuratatea
cu drag dumitru

Cu siguranță nu suntem singurii care iubim singurătatea!Uite ce spunea Schopenhauer despre singurătate: \"Puterea adevărată și adâncă a inimii și liniștea sufletească desăvârșită, acest lucru suprem, după sănătate, se poate găsi numai în singurătate și ca dispoziție durabilă numai în izolarea cea mai adâncă.\"
Cu drag,
Magdalena

\"la solitude est certainment une belle chose;mais il y a plaisir d\'avoir quelqu\'un qui respondre,a qui on puisse dire de temps en temps,que c\'est une belle chose\"Balzac
sunt momente cand adevarata cale spre echilibru nu o putem gasi decat in noi ,precum o calatorie spre noi si dinspre,catre acea liniste si multumire sufleteasca pe care daca reusim sa o pipaim ne este mult mai usor sa-i rapim si pe cei de langa noi din propriile regrete sau...
cu drag
dumitru

draga magdalena stau si ma intreb cateodata de ce noua oamenilor ne sunt mai simpatice lamentarile decat adevarurile si ajung la concluzia ca nu e vorba de intamplare, ci de fapt ne place constient sau inconstient.
singuratatea si dragostea sunt doua teme despre care s-a scris foarte mult si despre care inca se mai scrie, doar ca suna urat cand le zici pe nume.
eu daca as fi in locul cuiva care foloseste cuvinte grele ca \'amintiri\' \'dragoste\' \'iubire\' \'dor\' in poezii, as incerca sa-mi imaginez ca de fapt fiecare din ele inseamna \'candyman candyman candyman\' si nu am voie sa le spun. astfel le-as evita si as reda mai bine senzatia si starea pe care o am, decat sa o spun atat de direct ca orice dancer sau manelist obosit obisnuit cu cliseele astea.

În primul rând îți mulțumesc pentru popas!
Ai dreptate când te lamentezi prea mult ajungi să sfârșești...lamentabil, la nivelul unui \"manelist obosit\".
Metaforele sunt mult mai frumoase, dar dacă sunt prea voit încărcate din dorința de a epata se pierde mult din mesaj.
Uneori și \"modernismul\" poate deveni un clișeu...
Cu drag,
Magdalena