Intâlnirea

Hmm! :) Vezi?? Asa se face! Aduni, asterni idei, si abia apoi construiesti! Ma intreb...cine este fericitul...
Imi place, se simte ca schimbi, ca spui ceva! Si in aceasta poezie spui! Sfat? Nu as fi impartit-o in strofe atata timp cat este vers alb. Asa as fi facut eu, dar nu e nimic daca o lasi asa.
Cu drag,
Firefly.

\"Fericitul\" este un vis, un ciob de sticlă transformat din nevoia de dragoste, așa cum razele de soare când îmbracă un ciob de sticlă în mantia lor îl face să pară de la depărtare un vis...altceva decât este! Apropierea îl dezvăluie așa cum este - un ciob de sticlă, și asta doare...
Dacă îți poți privi visul în față ești o fericită, chiar dacă uneori doare, gândește-te cum este cealaltă alternativă, să întinzi mâna după ceva care....sunt sigură că ai înțeles!
Cu drag,
Magdalena

Sper să nu te deranjeze prea mult dacă postez în pagina ta, versiunea mea în versuri, la poezia ta.

Pe aripi moi de sunet m-ai găsit
Într-o cadență, vis de arabesc,
Iar sufletu-mi era dezvăluit,
Rănit de frumusețe...nefiresc

Plângea atunci întregul meu \"a fi\",
Sufletul într-un sunet se pierdea
Căutând rațiunea unei melodii
Când s-a întâlnit cu armonia ta!

Incerc să-ți răspund în stilul tău, cu toate că nu mă prea prinde....
O sirenă călătoare
Tocmai a ieșit din mare
Ce ciudată-asemănare
C-un Icar pârlit de soare
.........................
Marinaru-a auzit
Cântecul abia șoptit
Dar de vrei să treci o mare
Nu-i deajuns o deghizare!

P.S. - Mulțumesc pentru trecere și pentru sfaturi, recunosc că nu sunt o împătimită a ritmului unei poezii și îi caut mai mult sensul!