Picături

\"Ploaia măruntă
Stropii repezi de apă
Lovind pământul\"

ploaia, ploaia atât de așteptatî de pământul ... stropii dansând își palpează aripile noi ivite...



versurile tale sunt stropi de lacrimi de spectre de unde... de culoare care așteaptă să răsară și în ochiul tău precum în al meu un curcubeu ... de imagini...
atât

poate așteaptă să răsară și în alți ochi
Pierre

Îți mulțumesc pentru curcubeul care vine după ploaie și nu lasă speranța să înghețe. Culori strânse într-o eșarfă aruncată pe cerul ce abia și-a zvântat lacrimile...

globuri străvezii
tremurînde pe frunze -
tăcerea ceții

Foarte frumoasă sugestia! Sunt plăcut surprinsă în câte feluri poate fi percepută clipa...

Ploaie de stele,
lacrimă sidefată
prinsă de stâncă.

Unde este kigo (elementul sezonal)? Uită-te un pic mai sus la varianta lui Corneliu „ceața” poate fi considerată kigo pentru că este specifică unui anotimp, cred că și ploaia, nu sunt foarte sigură...
Poemul tău este un tristih în stil haiku, după părerea mea reușit. Aș modifica un singur cuvânt în ultimul vers „prinsă în stâncă”. Poate nu mă pricep eu dar, mi se pare că floare de mină se găsește în interiorul stâncii.
Îți mulțumesc că mă citești!

lacrima toamnei
rascolește adâncul-
fior poetic

mi+a placut in mod special al doilea haiku.
Gabriela

Îți mulțumesc!
Îmi place și varianta sugerată de tine...
Cârcotașii ar spune că ar trebui evitată personificarea din \"lacrima toamnei\" dar în privința asta și eu greșesc de multe ori,așa că stiu cât este de greu de evitat! Mă bucur că îmi ești tovarăș de călătorie în această lume minunată!