Așteptare

Renunta la ideea cu lacatul! Lasa soarele sa intre in inima ta, caci mai devreme sau mai tarziu, va intra! Si pune si tu punct, Magdalena... Cum am facut si eu. Ma doare cand vad suferinta! Da, exprimarea ta este cam simpla, copilareasca... Dar nu dispera! Si eu ma gandesc sa renunt, dar am pe langa mine persoane care imi spun sa nu o fac. Nu, nu sunt persoane de aici. Nu renunta Magdalena! Daca simti ca a scrie este ceva important pentru tine, scrie! Incearca sa lucrezi textele ( poeziile) mai mult, si vei reusi!
Sa auzim de bine!
Cu drag,
Firefly.

Mulțumesc de trecere și de sfat. Am să-l urmez și nu am să renunț, chiar dacă poate enervez prin insistența mea! Și eu când îi citesc pe alții, mă simt exact cum spui tu: simplă și copilărească... și câteodată mă rușinez de ce scriu, dar merg mai departe, tot încercând, cine știe până la urmă...
Viața m-a învățat să lupt, dacă vreau să reușesc, sau măcar să supraviețuiesc... Adevărul este că am momente când simt că am obosit, să tot lupt cu mine și cu ceilalți și îmi vine să renunț, dar mereu se găsește cineva care să-mi spună să nu renunț(nu numai la poezie)și atunci mă ridic și merg mai departe. Poate inima mea nu vrea să se lase și așteaptă mereu un semn cât de mic! De data asta ai fost tu! Îți mulțumesc.

Cine nu are asa momente? Dar trebuie sa ne ridicam mereu, nu avem incotro! Cine nu oboseste niciodata nu vrea sa recunoasca. Cu ceilalti, am mai spus, poti renunta sa mai lupti, totul este sa nu te lasi calcata in picioare! Coboara in inima ta, gaseste ce ai mai bun, accepta-te asa cum esti! Nu lupta cu tine, decat in sensul de a deveni mai buna, daca este cazul! Si scoate la suprafata lumina din inima ta! Arat-o! Mandreste-te cu lumina ta! Este a ta, ti-a dat-o El, asa cum tuturor ne-a dat!
Astearna-se pe hartia de sub mana ta cuvinte luminoase!
Si nu trebuie sa imi multumesti, nu asta astept!
Astept sa te regasesti! Cand o vei face, sunt convinsa ca vei fi multumita si tu de ceea ce scrii!
Tot cu drag...